Forța facebook-ului ar trebui să dea multora de gândit

Săptămâna trecută s-a întâmplat ceva fascinant: un om şi-a închis un blog din cauza tracasării de care a avut parte cu ajutorul siteului de socializare Facebook. Evenimentul s-a petrecut în România şi demonstrează cât de mult contează să exişti – sau să nu exişti – în mediul virtual.

Nu ştiu cum îl cheamă pe acest om. Cert e că la un moment dat şi-a deschis un blog pentru a oferi servicii de însoţire unor doamne dornice de a-şi petrece timpul cu un domn manierat, rafinat, stilat, vorbitor de limbi străine. Sau cel puţin afirma el, pentru că siteul deschis pe platforma blogger.com care aparţine Google – deşi asta e evident nerelevant – nu trăda nici stil, nici rafinament, nici cine ştie ce cunoştinţe de limbi străine. Omul apărea în diverse ipostaze penibile, iar versiunea în limba engleză era dărâmător de prost scrisă. Până aici nu ar fi însă nicio problemă, internetul e un spaţiu liber, cel puţin în România. Numai că domnul de companie a intrat foarte repede în vizorul comunităţii româneşti şi de limbă română de pe platforma de socializare facebook. Cu o viteză fulgerătoare, că de-aia se cheamă publicitate virală, tot mai mulţi ultilizatori de facebook aflau despre el şi îi vizitau blogul. În mod normal, omul ar fi trebuit să fie fericit cu evoluţia lucrurilor, nu e puţin lucru să ai mii de vizitatori în câteva ore. Dar publicitatea s-a transformat repede în antireclamă şi nu e greu de închipuit ce mailuri, telefoane şi comentarii a primit în cele câteva zile de glorie de pe facebook. Aşa că probabil s-a gândit să închidă sursa inspiraţiei atâtor glumiţe: oricum, joi blogul nu mai exista. În privinţa forţei facebook, e probabil o lecţie pentru multă lume.