Formele solidarității

Nu! Problema fondului de solidaritate pentru scoaterea ţării din criză, înfiinţat de guvern, nu este solidaritatea însăşi. Românii au dovedit că pot fi solidari de nenumărate ori; e-adevărat, numai între ei. Guvernul, de fapt cam tot aparatul politic, pare mai degrabă o entitate apatridă...

Campaniile de strângere de fonduri pentru victimele inundaţiilor iniţiate de ONG-uri sau sau instituţii de presă au avut un real succes, dar potrivit ultimului studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie 70% dintre români nu agreează ideea unui fond de solidaritate... cu Statul. Poate că dacă apelul la acest nou tip de solidaridate ar fi fost făcut de altă instituţie (mă gândesc la Armată sau Biserică – structuri care se bucură încă de un grad ridicat de încredere în rândul cetăţenilor României) lucrurile ar fi stat altfel.

Apropitar sunt, başca contribuabil şi abonat la tot felul de servicii care mai de care mai neserioase (ultimul care-mi scoate peri albi, furnizorul de cablu, îmi rade din grilă posturile unul după altul – cu alte cuvinte cam moare dar nu se predă) şi cred că solidaritatea-mi cu autorităţile se va manifesta în următorul interval tocmai prin renunţarea la câteva dintre aceste servicii. De altfel un alt studiu – efectuat de GfK România tocmai pe tema serviciilor furnizoare de cablu, telefonie, etc. – anunţa acum câteva zile că nu sunt singurul nemulţumit. Singurele beneficii ale crizei vor fi în mod sigur dispariţiile companiilor pentru care CTC-ul e doar o amintire din Epoca de Aur. Solidaritatea românilor poate lua mai multe forme – şi umăr la umăr împotriva incompetenţei şi a neseriozităţii putem ajuta societatea, nu doar prin donaţii. Dacă ni se alătură şi Statul cu atât mai bine...