Farfalle & aubergines

Bucureştii par totdeauna un oraş al alăturărilor, trecerilor, intermediarului. Farmecul lui nu vine din mari prezenţe ci din alăturări de case şi grădini, de obiecte fără o valoare deosebită în sine.

Tot aşa pare să se întâmple şi în gastronomia oraşului. Ea pare să respecte regula alăturărilor fermecătoare. Alăturarea de lucruri simple, duce la farmecul inconfundabil al mâncărurilor. Nu că această alăturare n-ar exista şi-n alte locuri, dar nicăieri ea nu pare să fie făcută cu atâta nonşalanţă. Dacă ar fi ceva mai variată (căci a suferit o sărăcire teribilă până în '89 şi mai are încă de recuperat), bucătăria Bucureştilor, cu ale ei alăturări, ar putea fi cu adevărat un peisaj gastronomic în sensul cel mai direct.

Ca şi în cazul peisajului natural, vecinătăţile şi terenul ne surprind şi nu găsim nici un sens mai înalt în ele, constatând astfel, pur şi simplu, poezia lor. Aşa este şi povestea „fluturaşilor cu vinete”, simpli, învăluiţi în puţin ulei de măsline şi cu o aromă unică, cea a coriandrului.

Ingredientele sunt : o vânătă (tăiată cuburi mici), 200 de grame de farfalle (paste în formă de fluturi) fierte conform instrucţiunilor de pe pachet şi scurse, 2 linguri de ulei de măsline, o linguriţă de boabe de coriandru zdrobite, pătrunjel verde tocat, sare şi piper.

Vinetele se prăjesc la foc iute, cca 5 minute, amestecându-le din când în când. Se asezonează cu coriandru, sare, piper, se acoperă cu un capac şi se ţin la foc mic, încă 10 minute. Dacă e nevoie se mai adaugă câte puţină apă fierbinte. Se amestecă cuţuleţele de vinete cu pastele, se decorează cu patrunjelul tocat şi se servesc calde.

„N-am să înţeleg niciodată de ce vin oamenii să gătească la televizor, spunea celebrul ironist Jerry Seinfeld. Mirosul nu-l simţi. De mâncat nu poţi să mănânci. Gustul nu-l simţi. Iar la sfârşitul emisiunii, ridică farfuria şi o pun în faţa camerei. Iată mâncarea! Dumneavoastră nu vă puteţi atinge de ea. Mulţumim pentru atenţie. La revedere!”