... face vorbire

Dacă ştii ce să cauţi în DEX nu are rost să te resemnezi. Cauţi repede cuvântul – acum avem totuşi la îndemână şi o variantă online destul de uşor de consultat – şi nu ai cum să greşeşti.

Problema intervine când nu ai timpul şi mijloacele de a o face şi mai ales când nu este vorba doar de un cuvânt, atunci când discursul oral îşi cere tributul şi apare... lipsa de inspiraţie... lingvistică. Doar aşa pot explica expresia auzită recent “oamenii nu se lasă resemnaţi” folosită în grabă pentru că nu ieşea “nu se resemnează”. Dar o astfel de exprimare grăbită, cauzată de faptul că timpul mai putea aştepta inspiraţia şi conţinutul comunicării trebuia totuşi să ajungă cumva la destinatar, poate stârni eventual un zâmbet îngăduitor. Data viitoare, acelaşi vorbitor va găsi verbul potrivit şi nu va mai construi în grabă o expresie inutilă.

Ce te faci însă când o expresie poate utilă în jargonul juridic - de unde pare a fi migrat - e folosită, de asemenea, în lipsă de inspiraţie şi pentru variaţie? Şi mai înlocuieşte şi un verb foarte popular ca „a vorbi”. Expresia este „a face vorbire” şi este scuzabilă – dacă nu legitimă până la urmă – în contexte de genul “legea face vorbire” pe un site specializat cum este e-juridic.manager.ro. Dar nu şi în limbajul obişnuit, neutru, de zi cu zi, în care verbul a vorbi este el însuşi protagonist al unor expresii... celebre; descriind câteodată tocmai „starea lingvistică” de care trebuie să ne ferim pentru a nu se spune despre noi că „vorbim aiurea în tramvai, vrute şi nevrute sau în dodii” sau, cine ştie, pentru a nu fi acuzaţi că am ajuns în situaţia „de a vorbi împreună şi a ne înţelege separat”! Ceea ce sper că nu se întâmplă şi în cazul despre care… VORBIM.