„Fă-mă, mamă, cu noroc, și măcar m-aruncă-n în foc!”

„Fă-mă, mamă, cu noroc, și măcar m-aruncă-n în foc!” – exclama calul vorbitor al lui Harap Alb, disperat că stăpânul său se lupta cu toate relele pământului. Eroul din celebra poveste a lui Ion Creangă se încuraja apoi singur, convins că „după vreme rea, a fi el vreodată şi senin”.

Aşa era în vremuri de poveste. În zilele noastre, norocul nu prea mai are legătura cu focul, ci… cu pilele. În România se cloceşte... incubatorul de consilieri. E vremea lor! Pe unde te duci, pe unde te-ntorci, dai de consilieri cu pedigree-uri şi CV-uri care dovedesc că aparţin unei rase dominante: adică rude, prieteni, vecini. A fi consilier nu mai prespunune să ai experienţă într-un domeniu, e de ajuns să fii binecuvântat de sfânta recomandare.

A consilia pe cineva înseamnă a sfatui. Ca să emiţi poveţe ar trebui să ai, logic, de unde să le scoţi, dintr-un bagaj de cunoştinţe acumulat de-a lungul timpului. Consilierii de astăzi, cei din aceasta categorie, au însă vârsta la care ei înşişi mai au nevoie de sfaturi. Să fii consilier la 23 de ani e ca şi cum ţi-ai întreba copilul cum se colectează accizele şi ce e aia criză financiară. Şi pentru că, de obicei, copiii spun lucruri trăznite, n-ar fi exclus să aflăm că a fi în criză financiară înseamnă că mulţi oameni citesc ziare economice, cum a răspuns deja un prichindel.

Apropo de sfătuitorul lui Harap Alb, unde sunt vremurile de altădată când consilieri erau caii şi nu mânjii?