Exploatarea omului de către el însuși

Spre deosebire de angajatul bugetar, de la stat, care are locul de muncă apărat de lege și de sindicate, cel de la particular e la mâna patronului. Pentru patron, lucrătorul e o investiție care trebuie să-i aducă un venit cât mai mare. Altfel renunță la serviciile lui. Asta nu e trecut în contractul de muncă dar angajatul își asumă aceste condiții nescrise pentru că are o familie de întreținut, pentru că nu mai găsește alt loc de muncă și atunci când volumul muncii depășește resursele sale fizice și intelectuale, trage din greu, rămâne din proprie inițiativă și peste program, își ia de lucru și pentru acasă. Adică, pe lângă cele 8 ore prevăzute în contract apare supramunca. Exact așa cum a prevăzut Karl Marx acum 143 de ani în „Capitalul”.