Două sau doi ... mai?

Dacă spun că e corect “două mai” s-ar putea să nu mă mai creadă nimeni. Pentru că aproape că nu mai spune nimeni “două mai”, mulţi folosind ca argument pronunţia numelui localităţii botezate chiar “doi mai”!

Problema este bineînţeles una… de salon şi priveşte numai şi numai conversaţiile noastre, pentru că în scris o rezolvăm simplu: folosim cifre. Iar mai nou cred că oricum ai spune nu mai este bine: cei care ştiu şi au învăţat că forma corectă este “două mai” te pot corecta cu oarece superioritate… Cei care folosesc numai forma “doi mai” şi doar pe aceasta jură că o aud peste tot, te pot taxa ei de incult cu tot cu “două mai” al tău… Cei care ştiu că norma a devenit mai permisivă de la apariţia celei de-a doua ediţii a DOOM-ului şi că ambele forme sunt de fapt corecte se trezesc însă stingheri între cele două tabere şi pot eventual tranşa problema doar cu citatul la îndemână. Pentru că, da, în noua ediţie a DOOM-ului scrie că “se acceptă şi formele de masculin în indicarea datei: doi / doisprezece / douăzeci şi doi mai". Iar această… permisivitate era reclamată chiar de inconsecvenţa sistemului în ceea ce priveşte exprimarea datei, după cum explică Mioara Avram în “Gramatică pentru toţi”. Citez : “Limba literară a ales pentru 2 şi compusele sale forma de feminin - deci două, douăsprezece, douăzeci şi două martie - , dar (pentru) compusele lui unu (a ales) foma de masculin: douăzeci şi unu iunie, treizeci şi unu decembrie".

Şi nu erau de ajuns atâtea excepţii, că mai avem una: pentru prima zi a fiecărei luni nu este nicidecum corect “unu”. Aşadar, “unu mai muncitoresc” este doar o greşeală, cu ceva accente ironice, pentru că forma corectă este numai “întâi mai”. De ce? Pentru că aşa scrie în DOOM şi deci aşa e corect. Încă.