Criza pe fond verde

Cât s-au agitat, cât au cheltuit, cât şi-au răcit gura de pomană în ultimii j’de ani organizaţiile internaţionale şi militanţii ecologişti – degeaba! Degeaba atâtea campanii verzi de stins lumina, redus poluarea, reciclat de toate… că omul le face tot numai când îşi aduce aminte. Şi când îşi aduce aminte?… Păi primăvara, joia şi – câteodată – seara…. Adică din când în când! Ce n-au reuşit ameninţările – tot mai numeroase în ultimul timp – cu epuizarea resurselor, încălzirea globală şi mult prognozatul sfârşit al lumii a reuşit criza, drăguţa de ea! De dragul ei ne întoarcem la becurile de cinşpe Waţi… ei, nu chiar 15, un 40, hai 60, da’ nu mai mult… Îndemnaţi de ea ne interesăm de maşinile cu cel mai redus consum…, asta dacă nu ne reorientăm spre biciclete! Şi tot de ea împinşi de la spate mâncăm mai sănătos şi mai ieftin – cine se mai apropie de restaurant? Mă declar îngrijorat de primele semne de redresare economică ce încep, timid, să se arate, chiar dacă deocamdată numai în rapoarte şi în proorocirile unui cunoscut guru internaţional de specialitate.

Abia ce se mai întremaseră micile ateliere şi mai respirau puţin cizmarii, ceasornicarii şi remaieuzele, bucuroşi de comenzile foştilor consumatori de meserie – şi criza a şi început să dea semne de oboseală. Din “fericire” – dacă se poate spune aşa – de la primele semne până la data expirării, criza o să aibă însă timp berechet să ne facă să ne numărăm cu grijă firfiricii. Aşa că, deocamdată, păstraţi-vă rândul la schimbat flecuri, reparat umbrele şi umplut sifoane! Nu vă grăbiţi la cumpărături, lichidaţi mai întâi stocurile proprii! Când trece criza, vă anunţ eu!