Criză, ne-criză, toată lumea cumpără! ... Flori!

Dintr-un anumit punct de vedere, prima zi de şcoală este una dintre puţinele date ale calendarului în care, criză-necriză, toată lumea cumpără! Flori! Albe, roşii, pastel, de câmp, de seră, ambalate sau natur, buchetele se revărsau ieri-dimineaţă pe străzi din toate direcţiile! La capătul lor vârste ale marilor căutări, prichindei cu respiraţia tăiată şi mămici mai emoţionate decât însişi preopinenţii! (La tătici nu m-am uitat...) Aseară, devizul: “a mers mai bine ca la Sântă Mărie”, m-au asigurat câteva florărese cu buzunare multiple, doldora de urmările elanului de început de an şcolar. “Ehe, pân' la SânMihail şi Gavriil iar împuşcăm francu'!” a venit apoi oful cotidian, semn că lucrurile se reaşează de astăzi pe făgaşul firesc.

Remarc astăzi, 15 septembrie, pe aceleaşi străzi pe care ieri domnea o emulaţie generală, o rutină vecină cu depresia: veselia a dispărut ca prin farmec, toaletele de protocol s-au întors în şifoniere, politicienii la război. Este doar o zi normală de toamnă, o zi pe care un simplu zâmbet însă o poate face să iasă din tipar! Motive? Motive se găsesc; constat că la români zâmbetul pare o chestiune de context...