"Cel mai superior"

Dacă vrei să nu te întâlneşti cu personaje mai superioare, dacă nu îţi plac situaţiile mai inferioare şi dacă nu ai chef de probleme foarte arzătoare şi foarte… principale, trebuie să te uiți în DEX. Şi tot DEX-ul te poate ajuta să eviţi euforia nejustificată a celei mai optime situaţii şi să nu te laşi păcălit de cel mai admirabil sau de cel mai splendid gest care poate exista.

Am exagerat desigur şi, în ciuda cârcotaşilor, cred că astfel de exprimări nu sunt chiar atât de frecvente, dar nici nu sunt doar creaţii de laborator! În plus, şi fără să trebuiască să se uite în DEX, lumea cam ştie că OPTIM înseamnă «cel mai bun sau foarte bun», că SUPERIOR se referă, de exemplu, la «treapta cea mai înaltă într-o ierarhie», că INFERIOR e bineînţeles «mai mic», iar PRINCIPAL e de-a dreptul «foarte important, fundamental, substanţial». Oricum, aceste exemple sunt clasice. Inferior, superior, optim, suprem, toate sunt, la origine, vechi comparative sau superlative. Cu timpul, vorbitorii au ajuns să le considere însă nişte adjective obişnuite, drept care le tratează în mod exagerat cu MAI, CEL MAI şi FOARTE. E bine de ştiut că în aceeaşi categorie mai sunt şi adjective care exprimă o însuşire absolută, ce nu poate fi comparată, de genul mort, viu, principal, dar şi adjective care prin sensul lor, exprimă ceva la superlativ, ca supraaglomerat, ultrasensibil, admirabil sau splendid. Astfel de cuvinte trebuie deci folosite cu grijă, sigur fiind că toţi ştim de la şcoală cam care este teoria.

În ceea ce priveşte practica, nu pot însă admite doar neştiinţa. Frecventă este şi o tendinţă de supralicitare, care unora le pare expresivă, ironică, plină de umor. Ce mai, expresii de genul bine că eşti tu mai superior, par adesea replica perfectă şi gluma potrivită. Ceva foarte, foarte şi nemaipomenit de nemaipomenit, dacă pot spune aşa... Bineînţeles că nu pot spune şi în plus mai şi cred că dacă îi luăm superlativului aura lui de superlativ ne poate trăda când avem mai multă nevoie de el.

Şi să nu credeţi că adjectivele obişnuite, care pot să fie folosite la toate gradele de comparaţie, nu au şi ele parte de ridicol: de expresia bun rău aţi auzit cu siguranţă, dacă nu aţi şi folosit-o. Cu mult umor, desigur...