Ceasul

Două lucruri nu-mi lipsesc din nicio încăpere acasă – nu c-aş avea nu ştiu câte, dar am numărat şi baia şi bucătăria – două lucruri ziceam: radioul şi ceasul! (În balcon n-am de nici unul, dar pe-acolo oricum nu prea zăbovesc; totuşi dacă-i musai... în materie de radio face naveta ăla din bucătărie, iar ca să mă uit la ceas n-am încotro – intru-n casă!) Cu radioul poate am să vă povestesc altădată cum stă treaba, însă momentan o să mă concentrez pe ceas!

Deşi la mână nu se mai poartă ca înainte (că acum ai ceas şi la mobil), nu-ş' de ce-s parcă mai scumpe! E drept că nici timpul nu mai e la fel de ieftin ca odinioară, da' orişicât: cât poţi să dai pe-un ceas, fie el şi de superfirmă, fără să-ţi stea inima?! Care ar fi adică valoarea medie a unui ceas de mână? Păi să socotim: dacă cel mai ieftin ar fi să zicem un dolar (deşi am văzut şi la 50 de cenţi) iar cel mai scump nişte milioane bune, media tot ar da... ameţeli! Totuşi dacă la alea de un dolar costă parcă mai mult să le porţi decât să le fabrici, la astea... de milioane se folosesc cam toate nebuniile: aur alb, platină, safire, diamante de toate caratele ori culorile şi mai nou, i-auzi colo, fragmente de meteoriţi! Aşa că, respectând reţeta calităţii valabilă şi pe alte ramuri de producţie, şi pentru ceas stă în picioare algoritmul „atâta dai – atâta face!” Cel mai sigur dintre toate, ba mai beneficiem de el şi gratuit (din partea... casei – ca să fiu... exact), rămâne „ceasul interior”, cel care nu se strică niciodată, nu trebuie întors, cel care te ţine în permanenţă la curent cu ora... aproximativă (aia „exactă” e marcă înregistrată a radioului), te trezeşte când vrei şi te-aduce cu picioarele pe pământ, deşi nu sună decât o singură dată..., la sfârşit, când se opreşte definitiv! De-aici expresia „ţi-a sunat ceasul!”

Superlativele, interesante toate, sunt însă nenumărate, astfel încât n-am să vă ofer mai mult de două: cel mai mare ceas din lume are diametrul de 46 de metri şi se găseşte la Mecca iar cel mai scump, că tot pomeneam de milioane de dolari, costă cam 25. Dacă vă mână curiozitatea să aflaţi mai multe, nu vă opreşte nimeni s-o faceţi; timp să fie, că ceasuri se găsesc! Colecţionari şi muzee... nu mai zic!

Dincolo de valoarea materială şi scopul practic, ceasurile se păstrează în special pentru valoarea lor sentimentală; de-aia deşi nu mai funcţionează demult am încă printr-un sertar-undeva (cred/sper) câteva... relicve – vreo două de pe la bunică-miu, două de pe la tata şi-ncă vreo câteva de pe la nişte... cunoştinţe. Ruseşti toate, că elveţiene se găsesc pe toate drumurile...

În materie de inventivitate însă, ceasul a ţinut în permanenţă ritmul cu vremea; de la orologiile de altădată, trecând prin epocile celor cu pendulă, cuc, de buzunar, de mână, electronice, solare etc. – toate au fost expresia... timpului respectiv – de-aia astăzi ceasul se găseşte ca şi timpul în plan secund: există, dar ori nu-l mai găseşti, ori l-ai pierdut...