Canicula

Din această săptămână a reintrat în forţă în prognozele meteo şi în vocabularul nostru CANICULA.

Şi nu orişicum pentru că, în mod sigur la propriu, dar parcă şi la figurat CANICULA e genul acela despre care se spune că o dai afară pe uşă, iar ea intră pe fereastră.

De fapt intră şi pe uşă, şi pe fereastră şi tinde, de când cu moda avertizărilor şi codurilor care prognozează depăşiri ale pragului critic al indicelui de confort termic, să alunge din vocabularul nostru şi “arşiţa”, şi “dogoarea”, şi “zăduful”, şi “zăpuşeala”.

Este exemplul perfect de cuvânt specializat, care a migrat din spaţiul prea mic al prognozelor meteo, pentru a folosi tuturor ştirilor şi conversaţiilor de sezon… Iar dacă pentru iarnă, meteorologii au ales cuvinte mai populare, ca “ger”, pentru vară au preferat “canicula”, un împrumut cult din franceză, de fapt parte a moştenirii latine în vocabularul limbilor romanice.

Iar din dicţionare aflăm că, într-adevăr “canicula” este acea “căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară”, dar în sens şi mai restrâns se referă de fapt la “perioada în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu Soarele”, adică de pe 22 iulie până pe 23 august.

Şi doar perioada are legătură cu vremea călduroasă, pentru că, de fapt, aflăm din Dicţionarul latin-român (Guţu, 1983), “canicula” însemna în latină “căţeluşă”, nume dat lui Sirius, dar şi unei stele din constelaţia “Câinelui” care prevesteşte – ca să nu spun prognozează - călduri mari.

Aşa că, etimologic vorbind, canicula e scrisă… până şi în stele!

Audio: Despre caniculă.