Acordul gramatical dintre subiect și predicat

În DEX scrie că acordul gramatical denumeşte „concordanța (în persoană, număr, gen sau caz) a formei cuvintelor între care există raporturi sintactice”. În Gramatica Academiei, cea nouă, se mai precizează că „manifestarea relaţiei sintactice dintre două cuvinte” se face prin „repetarea informaţiei gramaticale de la un cuvânt la celălat”. Dar nu după ureche sau... de frică. Pentru că ce altceva decât frica de dezacord dintre subiect şi predicat, te poate face să spui: „Ce-s cu acordurile astea?” Nu e nimic, doar că nu e ACORD, ci DEZACORD.

„Ce e cu acordurile astea” ar fi formularea corectă, având în vedere că micul şi de aceea poate nebăgatul în seamă „CE” este subiectul în cazul de faţă. Şi „în ceea ce privesc acordurile” avem o problemă. Corect este să spunem doar „în ceea ce priveşte acordurile”, pentru că „acordurile” nu reprezintă nici în acest caz subiectul propoziţiei. Sunt subiectul nostru de astăzi, dar asta este altă discuţie... O discuţie în care frica de exprimări agramate de genul „Ce vrea ei” duce la hipercorectitudinea fără de... analiză gramaticală.

Nu zice nimeni că trebuie să analizăm în gen, număr şi caz fiecare cuvânt, nici că trebuie să ştim fără greşeală, la mulţi ani după ce am terminat şcoala generală, care e subiectul în propoziţie şi care e complementul direct! Dar nu ar fi rău să facem o probă cu enunţuri asemănătoare. De exemplu, de câte ori aţi auzit spunându-se „Ce sunteţi cu voi?” Probabil că niciodată! Pentru că, de obicei, spunem cu uşurinţă şi fără frică de dezacord: „Ce-i cu voi?” Aşa ca „ce e cu acordurile astea?” În ceea ce priveşte gramatica, lucrurile mai sunt şi logice.