1 Mai

...Şi când n-ar fi la o adică necesară o zi liberă?! Cu suficienţa... depinde după facultăţi; da' să nu-mi spună cineva că i-a prisosit vreodată întâi de mai, că-mi iau câmpii şi mă duc la nuntă-n post. (În postu' 4 de la Vama Veche, de băgau santinelele prin '94 Phoenix în fiecare dimineaţă...)

Fie el şi singur şi stingher dar'mite-n serie – iar 1 Mai e cam primul pe ordinea... priorităţilor – liberul de la serviciu e lovitura supremă dată sistemului, oricare ar fi el, în sensul că de muncit pe gratis e la-ndemâna oricui, însă de stat acasă pe bani e oleacă mai complicat... Ce face însă omul cu timpul liber e treaba lui; românii par totuşi a avea apucături similare...

Tocmai ce-am aflat săptămâna trecută dintr-un studiu realizat de Daedalus Millward Brown pentru a vedea opinia românilor cu privire la Legea Picnicului că în topul activităţilor realizate de norod stă măria sa, picnicul! De 1 Mai legea o face însă marea: cine are cu ce, va merge negreşit pe litoral! N-aş putea să explic exact de ce, bag seama că... de-aia, aşa apucarăm! (Pe locul doi ar fi muntele, iar pe trei iarba verde la egalitate cu Bulgaria – studiul îmi aparţine şi a fost efectuat strict după ureche pe un eşantion total nereprezentativ de prieteni, colegi, cunoştinţe şi... amintiri.)

Cum crăciunul soseşte-ntotdeauna pe 25 decembrie iar paştele cade negreşit duminica, tot aşa şi Ziua Muncii vine numai pe 1 mai! De-aici probabil emulaţia asta extraordinară, soare-cald-primăvară, vecină cu demenţa câteodată – înţeleg să-nchini un pahar pentru tine, unul pentru mine, unul pentru soare, unul pentru mare, da' mai ia cu sifon, că te ia apa, nenică, şi de Ziua Muncii au liber şi salvamarii! (Alături de crăciun şi paşte, excesele de 1 Mai sunt în top trei-ul apelurilor de urgenţă.) E drept, au fost cazuri când a mai şi plouat de 1 Mai, dar asta n-a luat nimănui paharul de la gură şi nici sticla din mână.

Anul ăsta 1 Mai a adus o... „punte”, treizeci-ul liber de ieri provocând încă o mini-vacanţă aproape imediat după cea de paşte. „Păi aşa să tot trăieşti!” – ne-am cam spus cu toţii şi ne-am pus iar pe petrecere.

Am să-nchei abrupt, la fel cum se va termina şi sărbătoarea asta şi cum se-ncheie de altfel orice vacanţă, concediu, relaş (nu vreau să stric cheful nimănui, dar mă-ndoiesc că cine e-n chiolhane stă cu urechile pe mine). 1 Mai – asta-i ziua când, crezi/nu crezi – totuna, eliberat de... prezenţa la serviciu şi fără să rişti să te creadă cineva poţi spune-n gura mare „munca te-nvaţă, munca te-nalţă!”