Revista editorialelor, 8 aprilie

Reforma în sănătate, salariile profesorilor şi gânduri la despărţirea de un ziar - toate aceste apar în editorialele din ziarele zilei.

Pesemne că orice reformă are durerile şi stângăciile ei - scrie Grigore Cartianu în ADEVĂRUL - dar când e vorba de viaţă şi de moarte, responsabilitatea celor care conduc Ministerul Sănătăţii şi Guvernul este obligatorie. De acord, nu poţi finanţa spitale în toate cătunele, ar fi o risipă care i-ar cocoşa de tot pe plătitorii de taxe şi de impozite, dar oleacă de gândire ar limita suferinţa. Înainte de a închide un spital - continuă Grigore Cartianu - iei măsuri să acoperi zona mai bine cu ambulanţe, pentru a interveni rapid şi în localităţi rămase ale nimănui. Este exact ceea ce nu s-a întâmplat la Bălceşti-Vâlcea.

Despre profesori scrie Mircea Cărtărescu în EVENIMENTUL ZILEI şi începe cu episodul din 2008 când toată clasa politică a votat legea majorării cu 50% a salariilor acestei categorii profesionale. Politicienii au arătat atunci o unitate de nezdruncinat în vederea mituirii electoratului de pe urma căruia trăiesc. Toţi, absolut toţi, de la cei care-au promulgat legea până la cei care au votat-o, ştiau prea bine că ea nu se putea aplica. Apoi, nu doar că acea lege nu s-a aplicat niciodată, dar salariile şi sporurile tăiate în urma crizei le-au redus veniturile tot cu vreo cincizeci la sută. Noua lege a plafonării salariilor din învăţământ până în 2012 nu este decât ultimul renghi jucat acestor oameni în care politicienii n-au văzut decât carne de tun (sau de urnă electorală) într-un război care nu este al lor.

Învăţământul nostru, aşa cum arată el azi, e departe de ce-ar trebui să fie - continuă Mircea Cărtărescu. Cel de la primele opt clase adăposteşte o asezonare de ciudaţi faţă de care Chicoş Rostoganu ar fi trecut neobservat. Cel liceal e o fabrică de meditaţii. Cel universitar s-a scufundat în hârţoage, a devenit birocraţie pură. Totuşi, cei mai mulţi profesori fac cinste catedrei lor. Sunt oameni care merită să se poată prezenta decent în faţa elevilor şi părinţilor.

Am păstrat pentru final editorialul lui Cristian Tudor Popescu din GÂNDUL, ziar care apare astăzi pentru ultima oară în forma tipărită; de mâine va putea fi citit doar pe Internet. Astăzi, GÂNDUL de hârtie devine istorie - scrie Cristian Tudor Popescu. O să-mi lipsească de acum pagina ziarului care îmbătrâneşte, se îngălbeneşte, devine şi mai fragilă decât oricum e, ca pielea unei fiinţe alături de care trăieşti ani în şir. N-o să-mi mai văd articolele împachetând parizer sau limpezind geamuri.

Aceşti şase ani fără o lună cât a existat, GÂNDUL pe hârtie a fost un ziar viu, cinstit, adevărat şi credincios sieşi. Numai netrebnicii - mai zice Cristian Tudor Popescu - au nevoie de veşnicie ca să-şi justifice venirea pe lume.