Revista editorialelor, 7 martie

Decizia PDL-ului de a nu adopta criteriile de integritate propuse de Monica Macovei este comentată astăzi, de majoritatea editorialiştilor din presa centrală, care fie încearcă să explice cauzele care au dus la votul negativ, fie analizează urmările pe care hotărârea membrilor PDL le produce.

"Când PDL a luat decizia de a nu adopta criteriile de integritate propuse de Monica Macovei şi susţinute de Cristian Preda şi Sever Voinescu, probabil că a uitat motivul pentru care acest partid a fost acceptat ca membru al Partidului Popular European, dar pentru care şi România a devenit membră a Uniunii Europene: ca ţara asta să devină cu adevărat o parte integrantă a lumii civilizate", îşi deschide astăzi editorialul din România Liberă Dan Cristian Turturică.

Tonul articolului este critic la adresa membrilor PDL care s-au opus adoptării criteriilor de integritate şi care, scrie Dan Cristian Turturică, se pare că nu au învăţat nimic din Lecţia Năstase.

"Într-o Europă cu standarde ridicate, cât cred stâlpii Partdiului Democart Liberal că o să mai putem rămâne o enclavă ilogică şi imorală?", se întreabă retoric editorialistul, care îşi păstrează însă şi o doză de optimism, pe final de editorial: "Esenţial este că apar teriotrii eliberate în care, uşor-uşor, se va putea respira".

Hora Ghibuţiu, Evenimentul Zilei, constată sub forma unei intrebari: "Chiar a crezut cineva că pedeliştii ar fi altfel decât pesediştii sau peneliştii?"

Analizând discursurile figurilor cu greutate din PDL, din timpul Consiliului Naţional de Coordonare, Horia Ghibuţiu e de părere că nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne amuzăm de paradoxurile năcute după cele întâmplate sâmbătă.

La noi, răul nu e când se comite, ci când e denunţat, este concluzia editorialului.

Ceva mai practică este Liliana Ruse, care explică în Gândul"De ce au eşuat reformiştii din PDL".

Greşeala de fond a Monicăi Macovei şi a lui Cristian Preda vine de fapt, scrie Liliana Ruse, din propunerea lor ca PDL să renunţe la cei trimişi în judecată, pe baza unui rechizitoriu.

Într-o ţară în care în care încrederea în justiţie a ajuns la cote foarte mici, cine şi-ar risca astfel viitorul politic

Cu atât mai mult baronii locali, care ştiu cel mai bine cât de repede se întocmeşte un dosar penal opozantului politic, dacă eşti cumătru cu procurorul.

Şi, dacă astăzi eşti tu cumătru cu procurorul, mâine adversarul tău îi va fi cuscru.

Despre normalitate scrie astăzi, în Adevărul şi Ovidiu Nahoi "Ne dorim o ţară de succes. Dar ce să însemne asta?".

Înseamnă , îşi răspunde editorialistul, "o ţară în care este rentabil să investeşti, merită să munceşti şi e plăcut să trăieşti".

În opinia lui Ovidiu Nahoi, o parte din ecuaţie este rezolvată de Codul Muncii, care ar aduce o dinamizare a pieţei muncii şi, mai mult, o adaptare la realitate.

Chiar şi aşa, este concluzia editorialului, noul Cod al Muncii nu este de ajuns.

Necesar ar mai fi, precizează Ovidui Nahoi, un alt cod, al relaţiilor dintre oameni şi, la fel de important, este nevoie şi de un management mai bun în sectoarele public şi privat.

Editorialistul conchide: "Până la succes mai este!'