Revista editorialelor, 31 martie

"Telegramele WikiLeaks" despre România sunt bârfe, zvonuri, informaţii de mâna a şaptea, dar ele dau o imaginea corectă asupra politicii de la noi - este părerea editorialiştilor ziarelor centrale.

Documentele WikiLeaks despre România au dezamăgit, în cea mai mare parte - scrie Radu Tudor în JURNALUL NAŢIONAL. Notele Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti sunt nişte însăilări de slabă factură ale unor informaţii neverificate, despre persoanele publice de la noi. Nu-i mai puţin adevărat că aceste documente sunt doar o parte a corespondenţei Bucureşti-Washington.

Adevăratele mesaje, cu miză foarte mare, bine criptate, nu vor fi dezvăluite niciodată - afirmă Radu Tudor - şi, prin urmare, deşi interesant ca exerciţiu de comunicare publică, însoţit de o componentă majoră de manipulare, Wikileaks de România este un prilej perfect pentru o reglare de conturi în politica dâmboviţeană.

Politică în care - scrie comentatorul de astăzi al ADEVĂRULUI, Stelian Tănase - intriga face ravagii. Apoi, la fel ca şi în politică, zonele neagră şi gri sunt extrem de influente şi în economie. Sunt relele noastre, uşor de observat. Ce a stârnit însă stupoare la apariţia documentelor WikiLeaks este concretul acestor triste adevăruri. Să citeşti într-un raport diplomatic bârfe de mâna a şaptea, poveşti de alcov, zvonuri ieftine spuse de un demnitar, e consternant. Să nu uităm că vizitatorii guralivi ai ambasadei americane reprezintă societatea românească, nu simpli particulari. Indiferent de rivalităţile politice, de simpatii şi antipatii, într-o ambasadă vii ca oficial şi eşti obligat la o minimă decenţă.

În plus, deferenţa faţă de americani, şi bănuiesc - continuă Stelian Tănase - şi faţă de alţii, este exasperantă : mă intrigă obsesia de a plăcea, de a se pune bine, de a se gudura pe lângă ambasadorul respectiv. Este o atitudine primitivă şi dezonorantă.

Dar de ce - întreabă Sabina Fati de la ROMÂNIA LIBERĂ - oficialii români preferă să fie mai sinceri cu cei americani decât cu şefii lor de la Bucureşti? Pentru că nu-i întreabă nimeni ce păreri au, pentru că le e frică să nu cadă în dizgraţie, pentru că orice ar spune lucrurile se schimbă doar când le vine vremea. Sau poate că au mai multă încredere în americani, ceea ce nu ţine doar de tradiţiile de vasalitate ale ţării - crede Sabina Fati - ci şi de visul mereu neîmplinit al românilor, care-i aşteaptă pe americani încă dinaintea terminării celui de-al doilea război mondial.