Revista editorialelor, 23 martie

Comentariile de astăzi ale editorialiştilor ziarelor centrale se referă la "Cazul Adrian Severin" şi la posibilele implicaţii ale intervenţiei militare în Libia asupra diplomaţiei româneşti în viitor.

Despre Adrian Severin nu se mai pot spune multe - crede Liliana Ruse, în Gândul. În acest moment, aproape nu mai contează dacă demisionează din Parlamentul European sau dacă îşi târăşte ţara şi continentul în această afacere de corupţie.

Simplul fapt că lucrează de câţiva ani într-o instituţie care pulsează democraţie - Parlamentul European - şi că n-a priceput nimic este definitoriu pentru demnitarul român.
Importantă mi se pare - comentează jurnalista - reacţia preşedintelui PSD Victor Ponta, care i-a dat o zi lui Severin să plece din PE, în caz contrar urmând să primească sancţiunea politică supremă - excluderea din partid.

Pentru politica dâmboviţeană, care se hrăneşte din compromisuri, e un pas important; fără să fi emis până acum vreo idee politică semnificativă - mai zice Liliana Ruse - Victor Ponta dă măcar senzaţia că este un om de acţiune, că nu se teme să ia decizii şi să fie consecvent.

Ce bine e că suntem în UE! - se intitulează textul lui Grigore Cartianu din Adevărul. Cazul Severin ne arată cât de importantă este apartenenţa României la Uniune. Nu mai facem chiar de capul nostru, nu mai putem ascunde sub preş orice gunoi.

Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, în momentul unui asemenea scandal de corupţie, România nu era membră a Uniunii Europene.

Totul s-ar fi stins după o zi. Politicienii dâmboviţeni ar fi invocat prezumţia de nevinovăţie, partidul i-ar fi dat împricinatului vot de blam cu avertisment - să se înveţe minte! -, televiziunile ar fi fost preocupate mai mult de divorţuri în lumea mondenă, iar Severin ar fi rămas şi cu banii-n teşcherea, şi cu onoarea reperată.

Unde mai pui - continuă Grigore Cartianu - că seara ar fi apărut la televizor să ne explice, doct, care-i treaba cu tiranul Gaddafi şi cu războiul din Libia.

Schimbăm subiectul cu articolul lui Laurenţiu Mihu din România Liberă, care chiar la intervenţia militară în Libia se referă. Mai precis, la "mesajul războiului cu Gaddafi pentru România", cum se intitulează editorialul.

Criza din Libia demonstrează că, indiferent de situaţia de moment, diplomaţia românească este obligată să-şi promoveze interesele pe două direcţii, nu doar pe una.

Dacă imaginarul nostru şi-a permis să neglijeze relaţia cu Europa, mizând pe legături privilegiate numai cu SUA, este cazul să revenim cu picioarele şi pe „bătrânul continent". Episodul libian este primul din ultimele decenii în care trei naţiuni europene s-au dovedit mai decise să-şi împingă armatele la război decât Statele Unite.

Cazul Libia - concluzionează Laurenţiu Mihu - ne-a demonstrat că orice naţiune europeană cu o forţă militară relevantă se va implica, la un moment dat, infinit mai mult decât ne-a obişnuit până acum, în promovarea şi protejarea propriului interes naţional, chiar dacă asta înseamnă să preia monopolul beligeranţei, deţinut până acum strict de SUA.