Revista editorialelor, 18 aprilie

Referendumul pentru Capitală - programat peste două luni, dar ale cărui şapte întrebări au fost stabilite zilele trecute - este astăzi ţinta tirului de critici ale jurnaliştilor-comentatori.

S-a umplut Bucureştiul de panouri care ne invită la referendum - constată Ovidiu Nahoi în Adevărul.

Trebuie să decidem asupra viitoarei organizări a celei mai mari municipalităţi a României.

Tema ar fi importantă dacă la mijloc n-ar fi însă o mare cacealma.

Organizarea unei metropole înseamnă studii temeinice, făcute de specialişti, nu cine ştie ce năzdrăvănii scoase din joben de politruci.

Iată de ce - continuă editorialistul - o nouă organizare nu va aduce nimic, câtă vreme în spate se vor afla aceleaşi grupuri, sprijinite de aceiaşi politicieni.

Să nu ne facem iluzii! Nu despre cetăţean este vorba.

Ci despre bugete de circa un miliard de euro, scoase de sub controlul primarilor de sector.

Pentru asta se luptă Sorin Oprescu şi Elena Udrea! Pentru asta se dau de ceasul morţii primarii de la sectoare.

Este, evident, şi o miză a mafiei imobiliare şi a achiziţiilor publice, a firmelor de salubritate şi de lucrări edilitare.

Şi pentru a tranşa disputa, ei ne cer patalama democratică.

Dar asta nu mai e democraţie - acuză Ovidiu Nahoi, asta e golănie!

Întrebările referendumului sunt de tot râsul şi de vină este întreaga clasă politică - scrie Horia Ghibuţiu în editorialul său din Evenimentul Zilei.

Întrebările au o singură logică, cea a disputei electorale.

Useliştii, alături de "independentul" Oprescu, şi-au unit forţele pentru a organiza un referendum, iar pedeliştii, înhăitaţi cu oamenii lui Vadim şi cu cei ai lui Gigi ca să treacă puntea, au răspuns prompt: vreţi referendum? Vă dăm noi unul, dar nu când poftiţi voi, ci când stabilim noi, şi nu pe tema voastră, ci pe ale noastre.

Grigore Cartianu, Adevărul.

"Când e să se aleagă praful de un proiect ambiţios şi necesar, îşi bagă dracul coada şi iese o schimonoseală de referendum, care compromite chiar şi cea mai generoasă idee.

Oamenii ar fi trebuit chemaţi să răspundă unei singure întrebări, formulată cât mai clar:

"Sunteţi de acord cu desfiinţarea funcţiilor de primar de sector, iar cele şase sectoare să fie conduse de viceprimarii Primăriei Generale a Capitalei?".

Variante de răspuns: DA şi NU. Simplu ca bună ziua, să ştie omul de ce merge la referendum.

Dar cele 7 întrebări la care s-a ajuns reprezintă o aberaţie care ascunde multă prostie, dar şi o rea-voinţă îngrozitoare - consideră Grigore Cartianu.

Când propui electorului şapte întrebări, şi acelea stupide sau confuze, eşecul este garantat.

Singurul succes pe care-l poţi raporta este cheltuirea inutilă a câtorva milioane de euro.

Referendumul este un instrument al democraţiei.

Dar când democraţia e maimuţărită de nişte imbecili dotaţi cu putere, viaţa cetăţenilor nu poate fi altfel decât infernală.