O vorbă bună 74 - Hoţul nepedepsit

Când cineva greşeşte, drept e să fie pedepsit. Pedeapsa, se spune, îl ajută pe vinovat să se îndrepte şi să nu mai recidiveze. Nu e întotdeauna aşa.

Cred că v-aţi găsit măcar odată în situaţia de a pedepsi pe cineva care v-a greşit. Şi primul impuls a fost să-i vădiţi vinovăţia, nu-i aşa, cu alte cuvinte să-l faceţi de râs în faţa celorlalţi.

E un mod de a pedepsi, însă nu foarte eficient pentru a-l şi îndrepta pe vinovat. Şi ca să fiu mai concret vă povestesc o întâmplare despre un rege care s-a dus însoţit de câţiva curteni la o bijuterie ca să comande un inel pentru soţia sa.

După ce suita a ieşit din magazin, bijutierul a venit într-un suflet şi i-a spus regelui că-i lipseşte un diamant din vitrină.

Era la locul lui înainte să primească vizita regală. Regele şi-a dat seama că bijutierul acuză pe cineva de furt.

A intrat din nou în magazin şi a cerut un vas cu multă sare. Le-a poruncit celor care-l însoţeau să introducă fiecare pumnul în vas, să-l scoată afară şi apoi să-l deschidă.

După ce toţi au executat ordinul, sarea a fost vărsată pe masă şi între bobiţele albe era şi diamantul dispărut. Regele înţelept a vrut şi a reuşit să-i dea hoţului posibilitatea să restituie piatra furată, fără să-l vădească însă şi să-l facă de ruşine.

Şi a mai reuşit cred ceva: să câştige fidelitatea şi recunoştinţa unui supus, fie el şi hoţ.