O vorbă bună 152 - Schimbarea la faţă

Te schimbi la faţă când îţi aranjezi altfel tunsoarea, când te înnegreşti de furie, te înroşeşti de ruşine sau te albeşti de spaimă.

În primul caz se zice, într-un limbaj împrumutat, că ţi-ai schimbat look-ul, în celelalte că faci feţe feţe.

Sărbătoarea creştină de la 6 august nu are legătură cu niciuna din aceste schimbări ale feţei.

Iisus Hristos s-a schimbat la faţă, adică a lăsat să se vadă ceea ce era dincolo de chipul său uman. Şi-a descoperit ceva din dumnezeirea sa.

Şi acel ceva s-a văzut sub forma unei lumini care iradia din trupul său. Privilegiul acestei înfăţişări l-au avut doar trei dintre discipolii săi, pe Muntele Tabor: Petru, Ioan şi Iacov.

Iisus le arată că este mai mult decât un simplu om tocmai pentru a-i ajuta să nu dispere în faţa scenei terifiante ce avea să se întâmple peste puţin timp, anume Răstignirea pe Cruce.

Hristos se schimbă la faţă pentru a schimba ceva în ucenicii săi şi în oamenii de după.

Şi Schimbarea se produce în tot omul care-l descoperă pe Dumnezeu, se încrede în El şi înţelege că răul nu are ultimul cuvânt.