O vorbă bună 126 - Puterea şi înţelepciunea

O poveste hindusă spune că la un guru a venit un grup de discipoli cu o cerere neobişnuită. Tinerii voiau să cunoască mantra, adică acea formulă recitată, care poate să învieze un mort.

Maestrul îi întrebă: „Ce vreţi să faceţi cu o tehnică atât de periculoasă? - Nimic, răspunseră discipolii, doar vrem să ne îmbogăţim cunoaşterea şi să ne întărim în credinţă. – Dar cunoaşterea prematură este foarte periculoasă, dragii mei, le replică bătrânul.”

Tinerii fură curioşi să afle ce înseamnă cunoaştere prematură. „Este acel fel de a cunoaşte, le explică gurul, care conferă putere unui om nu îndeajuns de înţelept pentru a o folosi corect. ”

Discipolii insistară, în ciuda tuturor explicaţiilor, să li se descopere mantra care poate învia un mort. Bătrânul maestru le-o încredinţă până la urmă, dar îi rugă să o folosească cu înţelepciune.

La scurtă vreme, tinerii au văzut în deşert un morman de oase albite de timp. Nu au rezistat ispitei de a proba formula magică descoperită de guru.

Au început s-o rostească şi oasele au prins viaţă. S-au încarnat şi s-au transformat într-o haită de lupi.

Şi aşa, tinerii posesori ai unei puteri extraordinare, dar neînţelepţi, au sfârşit prin a fi devoraţi de lupi.