O vorbă bună 117 - Trilul privighetorii

Omul învaţă cât trăieşte. Şi o face nu numai din relaţiile pe care le are cu ceilalţi oameni, ci şi de la necuvântătoare.

Am primit zilele trecute prin email o prezentare cu diapozitive despre privighetoare. De ce cântă privighetoarea?

Un ornitolog a urmărit comportamentul acestei păsări cântătoare. Şi a observat că doar masculii cântă atunci când îşi curtează perchea şi, mai cu foc timp de trei săptămâni după ce au ieşit puii din ouă.

Cercetătorul a luat din cuib trei pui masculi de privighetoare şi i-a crescut departe de trilurile tatălui.

La maturitate a constatat că puii nu ştiau să cânte. Sunetele pe care le scoteau erau stridente şi nu semănau deloc cu un tril de privighetoare.

Consecinţa: masculii afoni nu au reuşit să se împerecheze pentru că femelele fugeau speriate de sunetele lor. Şi aşa a înţeles cercetătorul că trilul privighetorii este defapt un cod genetic care se transmite din generaţie în generaţie şi care asigură defapt perpetuarea speciei.

Noi oamenii nu trăim pentru a ne perpetua neamul, dar avem de învăţat de la privighetoare felul în care se asigură viitorul copiilor.

Privighetoarea are trei săptămâni să-şi înveţe puii cântecul supravieţuirii, noi oamenii avem la dispoziţie câţiva ani să implantăm în inimile copiilor noştri acele valori care-i fac să fie oameni adevăraţi.