Ştefan Hepites - părintele meteorologiei româneşti

Ștefan Hepites (n. 5/17 februarie 1851, Brăila – d. 15 septembrie 1922, Brăila) a fost un fizician și meteorolog român, primar, membru (1902) și vicepreședinte (1910–1913 și 1919–1921) al Academiei Române.

În România primele observaţiii meteorologice nesistematice,datează din: 1770 la Iaşi, 1773 la Bucureşti şi 1851 la Sibiu. Ele au fost cu totul sporadice. În 1859 la Sulina au început observaţiile meteorologice sistematice.

Ştefan Hepites urmează școala primară in orașul natal și la Ploiești, apoi colegiul "Matei Basarab" din București (1861-1865). Fizician și meteorolog, membru al Academiei Române, vicepreședinte al acestui for (1910-1913; 1919-1921); a înființat, în 1878, prima stație meteorologică românească.

AUDIO: emisiunea "Nume mari", ediţia din 6 februarie 2014:

La 30 iulie 1884 a luat ființă Institutul Meteorologic Central, condus de Ștefan Hepites, iar în 1885 a apărut primul buletin meteorologic oficial al institutului, realizat în întregime de directorul său, Ștefan Hepites .

Foto: Analele Institutului Meteorologic al României, publicate de Ștefan C. Hepites

În 1884, la inițiativa lui Ștefan Hepites, România, împreună cu alte țări, pune bazele Organizației Meteorologice Mondiale (World Meteorological Organization - WMO).

În 1884 a creat prima stațiune meteorologică la București, la Școala de Agricultură de la Herăstrău, mutată în 1888 la Filaret.

Foto: Teodolit amagnetic utilizat de Ștefan Hepites pentru alcătuirea primei hărți geomagnetice a României (circa 1900)

Îm 1891, Ștefan Hepites a fost ales membru în Comitetul Internațional de Meteorologie la Conferința de la Müchen.

A realizat, împreună cu I. St. Murat, prima hartă magnetică a României, de numele lui legându-se și înființarea primelor stațiuni seismologice din țară, unde a început observațiile sistematice în 1892. Pentru observatorii voluntari ai cutremurelor, Hepites a elaborat o serie de Instrucțiuni specifice. În 1893, Hepites a elaborat și un catalog al cutremurelor dintre 1838-1892, publicat în limbile română și franceză.

Sursa: ro.wikipedia.org