Visul unei nopţi de iarnă

Cum le-o fi venit oamenilor ideea de a-şi colora viaţa şi gusturile cu murături?

Răspunsul nu-i deloc lesne de dat. Nu ştiu dacă procesul de difuziune culturală sau capacitatea oamenilor de a inventa acelaşi lucru, în locuri ori în timpuri diferite, este de vină, dar trebuie să vă spun că murăturile sunt pur şi simplu un etalon al lumii globale şi asta nu de ieri de-alaltăieri ci din vremuri foarte îndepărtate.

Textele biblice pomenesc murăturile, iar Cleopatra, se spune, ascundea între secretele frumuseţii sale irezistibile şi pe cel al murăturilor.

Nici filosofii antichităţii n-au rămas insensibili la tema noastră. Marele Aristotel, după ce a terminat construcţia perfectă a logicii sale bivalente, pe care mulţi dintre noi nici astăzi nu o aplică prea bine, a ţinut morţiş să ne spună ceva şi despre murături, anume că au efecte curative miraculoase, făcând referire, în speță, la castraveţii muraţi.

Dacă avem cronici ale dinastiilor coreene, pe la anul 654 înainte de era noastră, care documentează introducerea murăturilor în dieta imperială, poposite pe frumoasele meleaguri ale peninsulei prin grija chinezilor, atunci vă puteţi face o idee cât de mult erau preţuite şi, desigur, utilizate murăturile în reţetele celei mai vechi culturi culinare a lumii, China.

( Audio: Ascultați întreaga poveste )

Printre membri de seamă ai „Clubului universal al iubitorilor de murături”, pe care l-am inventat eu, de dragul dumneavoastră, o să întâlniţi nume celebre cum sunt cele ale lui Julius Cezar, Tiberius, al Regelui Ioan, Amerigo Vespuci, George Washington ori al Reginei Elisabetha I-a a Regatului Unit, ca să nu mai pomenim de Napoleon Bonaparte şi de Thomas Jefferson.

În bucătăria noastră, inventarul murăturilor este, tradiţional, format din: castraveţi, gogonele sau roşii coapte, conopidă, morcovi, ţelină dar şi vinetele murate, ori pepenii muraţi, iar la urmă, dar nu în ultimul rând, măria sa Varza, care uneori este cuminte adăpostită de ardei grași.

Cum ieşim din uliţa noastră şi ne aventurăm de-a lungul şi de-a latul satului global dăm peste tot felul de alte minutăţii. Unii murează usturoiul ori ceapa, o varietate specială pe care o găseşti oriunde în Anglia, când pronunţi cuvântul miraculos Pickles. Alţii pun la murat ghimbirul, fără de care celebrele combinaţii de sushi ale japonezilor pur şi simplu n-ar putea fi servite.

Alţii, însă, nu s-au limitat la legume şi au trecut la carne. În ţările nordice heringul murat este o specialitate bine apreciată. În Polonia sau în Cehia poţi găsi diferite feluri de cârnaţi muraţi, iar prin anumite ţinuturi ale Americii, oamenii obişnuiau să pună picioarele de porc la murat.

Cei interesaţi de lucruri speciale vor fi bucuroşi să afle că cineva, în China s-a gândit să pună la murat şi limbi de raţă. În sfîrşit japonezii s-au gândit şi la fructe şi au ales o prună specială, numită ume, pe care o murează. Delicatesa cu pricina – Umeboshi - este mâncată de regulă pe stomacul gol, înaintea micului dejun, iar efectele sale, dincolo de plăcerile gustului, sunt cât se poate de benefice pentru echilibrarea florei intestinale.

În zona Orientului Mijlociu, lămâia, cu varietăţile ei, este transformată în murătură şi este considerată o delicatesă ce poate fi servită în diferite combinaţii cu gustul dulce.

Desigur, în tot acest bazar al murăturilor nu putem să trecem peste capitolul măsline, care sunt murate nu atât de plăcerea gustului, cât de nevoie! Pentru a deveni comestibile, ele sunt supuse unor fine procese de fermentare în saramură.

Norvegienii se dau în vânt, cel puţin aşa pretind unii dintre ei, după Lutefisk. Este un soi de cod uscat şi sărat, care a fost cufundat într-o baie de leşie. Rolul soluţiei respective, puternic alcalină, este acela de a dizolva membranele celulare ale ţesutului cărnos, ceea ce rezultă fiind o masă gelatinoasă. Servită de regulă cu piure de cartofi, specialitatea cu pricina, după spusele martorilor, pute de-ţi mută nasul şi vorba cuiva, nici măcar norvegienii nu pretind că le place, neapărat.

Când este vorba de gusturi, însă, nu încape gâlceavă, aşa că...