Mânăstire-ntr-un picior...

Cum au ajuns bureţii, ciupercile, fungii, printre noi? Acest lucru este, în bună parte, un mister până în ziua de astăzi.

Ştiinţa biologiei a recunoscut, în cele din urmă, că împărăţia aceasta este una de sine stătătoare, diferită atât de cea a plantelor cât şi de cea a animalelor şi are o vechime de aproape un miliard de ani. Rosturile ei, însă, se împletesc strâns cu celelate două, împărăţia ciupercilor fiind un fel de uriaşă fabrică de reciclare a masei biologice degradate, fie ea vegetală sau animală.

Pe deasupra, uzina cu pricina oferă, la ieşire, o gamă diversificată de produse, hrană perfect curată biologic, atât pentru animale cât şi pentru oameni, dar şi principii bio-chimice, ale căror efecte curative, miraculoase, au început să fie folosite pe scară largă de oameni abia în secolul trecut.

De-a lungul timpurilor, oamenii au avut o relaţie constantă, dar nu tocmai comodă, cu regatul ciupercilor. Iniţierea în secretele ciupercilor pare să fi fost dintotdeauna un privilegiu, rezervat şamanilor şi celor cu o ştiinţă avansată a secretelor lumii.

Diversitatea speciilor şi fragilitatea lor, apariţia şi dispariţia lor miraculoasă din peisaj, putinţa de a face mult bine dar şi de a otrăvi şi, mai ales, faptul că par a se reproduce după reguli care le sfidează pe cele cu care plantele şi oamenii sunt obişnuiţi, au făcut dintotdeauna ca regatul ciupercilor să fie înconjurat de mister. Nu este de mirare, deci, că a fost asociat cu lumile de poveşti ale zânelor, elfilor şi vrăjitoarelor.

( Audio:Ascultați întreaga poveste )

Ciudăţeniile oamenilor, în atitudinea lor faţă de ciuperci, nu sunt deloc mai puţine. Cultura victoriană a găsit de cuviinţă să facă exces de pudibonderie şi să imprime o atitudine de respingere, pentru simplul fapt că unele dintre ciuperci evocă simboluri falice, ori se specula pe seama efectelor afrodisiace ale unora dintre ele.

Alte culturi, cum este cea indiană, spre exemplu, au folosit complexa simbolistică asociată ciupercii în ceremonialuri religioase, ca şi trimiterea la principiul primordial al fertilităţii. China, ca şi Japonia, conferă ciupercilor un loc aparte, atât în alimentaţie cât şi în imaginea culturală asupra lumii. De la mituri la cultura filosofică, diferite feluri de ciuperci sunt asociate cu calităţi divine sau cu daruri oferite oamenilor de zei, pe această cale.

Efectele halucinogene ale diferitelor tipuri de ciuperci sunt folosite în mai toate culturile lumii de către preoţi şi şamani. Prin mărturiile spaniole, ştim, de exemplu, că Aztecii venerau un prinţ al florilor, Xochipilli, patron al „florilor care aduc visele”. De aici până la asocierea ciupercilor cu magia şi vrăjitoria nu a fost decât un pas, pe care Europa exceselor opresive ale bisericii l-a făcut , mai ales în secolul XVI şi XVII.

Ciupercile au intrat în folclor, fiind considerate micile umbreluţe ale zînelor. Cînd dau zorii şi vine timpul să plece din nou în lumea lor, le lasă pe tărâmul nostru. În unele ritualuri asociate marii tranziţii de la mijlocul verii, în ţările nordice există obiceiul de a arunca ciuperci în focul reînnoirii, pentru ca ele să călătorească astfel în ţara zânelor, pe care le vor servi cu credinţă.

După unele tradiţii populare, respectul faţă de ciuperci este recomandat cu insistenţă, pentru că nesăbuinţa de-a trece cu plugul peste ele ar putea atrage mânia vreunei zâne. Un cerc de ciuperci, apărut în preajma casei tale este, pe de altă parte, un semn bun, iar o casă construită pe locul unde un asemnea cerc a apărut va fi bine păzită chiar de zânele care obişnuiesc să se-ntâlnească...exact în acel loc.