Lumea Noastră - 3 martie 2012

Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :

Scriitoarea Ioana Pârvulescu - Mitocanul nu se infiltrează, ci năvăleşte. Semnul lui marcant este agresivitatea. Mitocanul îşi trăieşte condiţia prin raportare la cei din jur şi alege drept instrument de lucru, sfidarea. Intră, se instalează comod şi-ţi face în sîc cu fiecare gest. Exasperarea ta este succesul lui.

Emisiuni întregi se străduiesc să provoace apariţia mitocăniilor. Devin adevărate exemple şi nimic nu pare a li se mai opune. Tinerii au în faţă tot mai multe modele de succes de acest gen. Pe scurt, mahalaua a cîştigat puterea şi face spectacol, spunea Andrei Manolescu - redactor şef adjunct la Dilema Veche.

Orice lume în transformare este o lume hibridă. Romania post-comunistă a fost invadată de kitsch, adică de efectele arderii etapelor şi ale interferenţei brutale între lumi ireconciliabile. Înainte de a-şi găsi normalitatea, ea tatonează stîngaci între căi diverse, a căror suprapunere dă naştere unui spectacol incongruu, la limita dintre ridicol şi patetic. Inadecvarea mijloacelor faţă de scopuri, prostul dozaj al elementelor componente, amestecul de planificare, improvizaţie şi hazard, soluţia pripită, pompoasă şi caducă - toate acestea se pot citi în cheie kitsch şi pot contribui la o întelegere mai puţin convenţionala a societăţilor post-totalitare.

Fiecare MAHALA constituia un fel de fief al celor ce locuiau acolo şi care se mîndreau cu această apartenenţă, oricînd mai altfel şi mai presus decît oricare alta. A fi "din centru", uneori, părea mutilant: nu făceai parte din vreo gaşcă, nu aveai un "domeniu", erai cam individualizat, cu toate că, în fond, fief-ul tău era tocmai centrul oraşului. Dar centrul, din punct de vedere social, nu exista; era locul aflat la îndemîna tuturor. Deci nu exista în sine, nu avea personalitate.

Există peste tot demagogi, mincinoşi, tehnocraţi sobri şi diletanţi euforici, funcţionari mediocri şi (rar) strategi străluciţi. Ceea ce însă nu se găseşte pe scena publică din ţările "civilizate" e politicianul de bodegă, hahalera volubilă, derbedeul..scrie Andrei Pleşu.