Lumea Noastră - 15 octombrie 2011

Cele două idei care vă deschid gustul pentru reflectie şi pentru dialog :

„Dificultăţile cu care se confruntă Europa de Est în perioada post-comunistă se explică, în mare măsură, prin insuficienţa numerică şi calitativă a elitelor, drept care "reinventarea" lor e vitală. (Andrei Pleșu)

„Nu avem pe cine urma. Nu avem un lider naţional care să prezideze Gimnastica Morală de Dimineaţă. Un poet ... să ne electrocuteze cu cîteva cuvinte, fără să ne încarce nota la Electrica, un vis pe cap de locuitor care să poată fi împărţit (şi urmărit) într-o gaşcă mai mare de doi. (Mihnea Măruţă - jurnalist

Întrebarea sub care s-a trăit după 1945 nu era "Ce sînt elitele şi care e rolul lor în viaţa socială?", ci "Cum se pot lichida elitele, cum se poate curăţa lumea de prezenţa lor nefastă?".

Elitele produc mai curînd "revoluţii de catifea"; revoluţiile sîngeroase au nevoie de vehemenţa anonimă a mulţimii. Dar după o răsturnare de proporţii a vechilor instituţii, problema esenţială este cine preia frîiele, cine defineşte şi gestionează noutatea dintr-o dată posibilă.

Mai toţi se înghesuie în mediul select al "societăţii civile" care are tendinţa să devină, în perioadele de tranziţie, un omonim al "elitei". Sentimentul general este că "nu avem oameni", că nu putem confecţiona, pentru nici un domeniu, un catalog convingător al "experţilor".

Oamenii sînt INEGALI de la natură. Sînt inegali înşişi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, unul mediocru şi altul imbecil. Substanţa ereditată e un mister – Petre Ţuţea (1902-1991) eseist, filosof, economist şi om politic roman.