Lumea Noastră - 14 ianuarie 2011

Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :

… “Eminescu capătă din ce în ce mai multă viaţă. Dintr-o abstracţiune a devenit om, aşa cum ar fi trebuit să rămînă tot timpul” - Cezar Paul Bădescu- prozator si un publicist.

… Constantin Noica, în Jurnalul de idei, (Humanitas, 1991. p 234) – „Nu vom mai avea un Eminescu, aşa cum nici culturile celelalte nu au mai avut un Dante, un Shakespeare, poate Cervantes, un Goethe”

"Noi suntem adevăraţii contemporani ai lui Mihai Eminescu, fiindcă ştim mai multe despre el decât ceea ce ştiau cei care trăiau în vremea lui"- Edgar Papu.

Într-o viaţă de cititor nu încape doar un singur Eminescu; opera unui mare poet presupune o descoperire continuă. Pînă acum 20 de ani fiecare român ştia să spună cîteva vorbe simţite despre Eminescu, poate şi cîteva versuri. Acum şi această afirmaţie este riscată.

La moartea lui Eminescu, un gazetar al timpului a lansat, într-un articol omagial, sintagma "poet naţional". Cu o altă ocazie, N. Iorga afirma că Eminescu ar reprezenta întruparea literară a conştiinţei romaneşti, “una şi nedespărţită”, iar Zeletin consideră că "Spiritul reprezentativ, care a desăvîrşit la noi ideea naţionalistă, este poetul Eminescu".

Formula "poet naţional" a devenint un clişeu peren şi, cu timpul, întregul scris eminescian a avut aceiaşi soartă, pînă cînd Constantin Noica, în faţa manuscriselor, rosteşte o sentinţa în termeni absoluţi - “omul deplin al culturii românești” .

Eminescu a fost românul absolut - P. Ţuţea.

Academicianul Eugen Simion : “Avem nevoie de Eminescu în totalitatea lui, chiar şi de publicistica lui, de ideile lui, de tradiţionalismul spiritual pe care el îl apără, un concept pe care, după părerea mea, trebuie să-l redefinim”.

Constantin Noica : „E ceasul unic în care limba nu e încă pe deplin formată, istoria comunităţii e deschisă, spiritul culturii e încă nedefinit. Acel ceas e irepetabil”.