Lumea Noastră - 04 august 2012

Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :

Lumea de după e plină de sporturi denaturate. Fotbalul se îneacă în bani (dezaprobarea criticilor îl lasă rece). Olimpismul a murit de o supradoză. Am rămas cu jocuri pe care nu le mai înţelegem decît cu ajutor din afară: cifre de audienţă, prime de joc, sumă de transfer, antropologie rafinată. Fotbalul n-are nici o vină. A încercat să ne bucure, iar noi n-am mai vrut. - Traian Ungureanu – scriitor, jurnalist, om politic.

Sportul nu ne mai priveşte, îl privim noi. Ne interesează competiţia chiar şi cînd nu sîntem implicaţi. Rămînem conectaţi la febra sportului ca într-un necesar contrabalans la dinamica noastră existenţială tot mai solicitantă, dar tot mai puţin "sportivă". Sportul e vandabil - Mulţi văd în asta pervertirea lui. "Cumpărăm" sport din momentul în care alegem să-l urmărim făcut de alţii - sportul a devenit divertisment - Marius Chivu - critic literar, scriitor, traducător şi jurnalist.

Pentru o parte din cei ce vin pe stadion, spectacolul sportiv trece pe un plan secundar. Ei vin să-şi încurajeze echipa prin diferite metode: cîntece, bătăi ritmice din tobe şi din palme, folosirea de fumigene, petarde şi torţe şi prin metoda cea mai costisitoare, dar şi cea mai spectaculoasă - crearea de coregrafii. Aceşti suporteri sînt suporterii ultra. În interiorul unei galerii din România, există în jur de zece astfel de grupuri. Membrii unui astfel de grup plătesc o cotizaţie lunară, iar deciziile privind activitatea grupului sînt luate într-un mod democratic - prin vot egal. Trebuie făcută încă de la început o distincţie clară: suporterii ultra nu reprezintă ansamblul galeriei unui club, ci numai o parte a acesteia - nucleul ei dur şi liderii ei de opinie. De altfel, galeriile au o ierarhie foarte clară, conformă unei structuri piramidale.

Sportul înseamnă a face sport, a simţi legile lui, a-i înţelege natura, a te sufoca măcar un pic la limita propriului organism, a transpira şi a te respecta ca animal. După care ajungem şi la sportul privit. Într-o lume cu dorinţe mici, nevoia de sport e uriaşă, iar exemplul său tinde să înlocuiască minima cultură clasică de formare.