Jurnal kenyan (3)

A plouat toată noaptea. Mă simt la Nairobi ca la București. Doar culoarea noroiului e alta, aici e roșu-argilă, la noi....In sudul Kenyei e dezastru, poate au arătat și la noi la televizor, apa a luat sute de case și au explodat mizeria, bolile....taberele de refugiați arată groaznic.

Ni s-a spus că există un orfelinat pentru animale și că, în fiecare zi, între 11 și 12, vizitatorii pot vedea cum sunt hrăniți bebelușii de diverse mărimi, mai ales elefănței. Am facut 4 kilometri în două ore, așa era de mare traficul - tot ca la București!- și, când am ajuns la 11 și 5 minute ni s-a spus „Nuuu, informația nu e bună” - „Am primit-o ieri de la un amploaiat al parcului național!” - „Noi hrănim animals baby în fiecare zi între 14-14,30 așa că... reveniți”.

Am plecat atunci către două mari magazine de africanisme, unul de maaaare lux - de unde mi-am cumpărat cu nici 20 USD o eșarfă lată de cașmir în nuanțe de otravă, castană și pepene galben copt, o minuneeeee !!!. Apoi am luat cafeaua într-o gradină, pe o terasă, la un restaurant numit Verandah! - foarte asemănător cu românescul verandă! Am fost cu prietena mea din Filipine și cu un șofer, Michael, foarte simpatic și care e fericit că îl angajăm zilnic și nu mai știe ce să facă să ne fie util și plăcut - printre altele, am trecut pe lânga un afiș imens în care scria că în Kenya, la fiecare 30 de minute, este violată o femeie și s-a grăbit să ne asigure că el nuuuu, în nici un caz! numai cei de la țară sau cei de la oraș care nu au ce face și zac pe străzi și pentru amuzament!...din când în când.

Apoi am plecat spre Centrul girafelor, un parc destul de mărișor, numai cu tufișuri din care, din loc în loc, ieșea câte un cap de girafă. In mijloc era un pavilion, înălțat pe piloni, și o girafă, pe nume Daisy, era hrănită de către toți vizitatorii cu boabe... Se achita fantastic de bine de rol, scotea mereu limba, desfăcea buzele și, numai cât am stat noi acolo, circa 20 de minute a mâncat o jumătate de sac de boabe ! Mărturisesc că nu am îndrăznit să o las să manânce din palmă deși părea foarte blândă. Dar era atât de maaaaaare! Și avea o limbă.... nu s-a spus că limba girafei poate ajunge la o jumatate de metru și că o folosește frecvent să își curețe urechile. I-am spus lui Daisy că nu cred că poate face asta, că sigur e murdară în urechi, că aș prefera să-mi arate, că aș fi fericită să-mi arate...dar ea a preferat să mănânce impasibilă. In pavilion era o expoziție foarte drăguță cu desene de copii,numai animale din savană, lei,leoparzi,girafe, tigri, elefanți....

Apropiindu-se ora 14, ne-am întors la Parcul Național să vedem cum sunt hrăniți animals baby dar... surpriză ! Nu erau elefanți... doar maimuțe și un biet struț, drept care am hotarât că nu merită să dăm 10 USD pentru asta și... am plecat la un supermarket. Am cumpărat cafea și ceai marca Kenya și am degustat niște brânzeturi extra,cedar,mozzarela, pizza și mai ales brânză albastră, uaaaaaau, cu biscuite și ,din păcate, fără vin.... Am mai cumpărat niște nuci, ca alunele dar de două ori mai mari, se numesc macademia și sunt foarte bune, specialitatea casei/țării! Am mai fost la un magazin de africanisme unde vânzătorul a încercat să ne ia de 3 până la 6 ori mai mult pe aceeași marfă pe care am cumpărat-o acum cinci zile la piață - adică masai market în aer liber! Dar și-a găsit nașul. Am uitat să spun că la girafe am mai cumpărat câteva brățări de piele, extra, de fapt am luat trei căci îmi place să port mai multe. Foaaarte mișto.

xxx

Acum ne pregătim de cină, de la 19 la 20, apoi prietena mea din Filipine pleacă, e un pachet de nervi căci trebuie să plăteasca hotelul aproape 3000 de dolari pentru toate care am fost și nimeni nu e în stare să îi dea o chitanță în ordine. O anume Jacqueline, care ar avea ștampila necesară "vine" de trei ore și nu mai ajunge. Am avut și câteva întâmplări neplăcute cu banii. Olya din Australia a fost înșelată cu aproape 60 de dolari la schimbare de bani și când a întrebat consierjul , acesta i-a zâmbit larg și i-a spus că el i-a dat toți banii dar probabil că ea a băgat restul de bani în buzunar și vrea să-i păstreze iar acum îl acuză pe el, bietul nevinovat. Toate astea, zâmbind larg și fără jenă !!!!! Ieri, intermediarii au închiriat pentru noi o mașină și ne-au cerut 7500 șilingi kenyeni, adică circa 105 $ . Azi am închiriat noi aceeași mașină și... surpriză ! același șofer ne-a cerut doar 4000 de șilingi kenyeni, adica circa 60 $. Și toți zâmbesc laaarg și sincer și cântă cântece religioase, implorând proonia cerească toată ziua. Ei, oameni suntem! Mâine am în program crocodili și elefanți. In sfârșit, elefanți!

Azi a fost cea mai complexă, mai complicată și mai descoperitoare zi în tot și în toate. Pe rând:

Soarele african

...arde de te năucește. Astăzi a fost singura zi fără de ploaie și însorită de dimineața până seara. Când am ajuns acasă și mi-am dat jos tricoul am vazut că gâtul meu are culoarea ciocolatei ciocolată și ce a fost sub tricou arată ca ciocolata albă. Incredibil! La fel și mâinile de la coate în jos. Nu mă văd prea bine la noapte !

Oamenii Africii (1)

Astăzi mi-a venit și mie rândul la înșelăciune. Am intrat într-un magazin de artă și mi-au atras atenția două coliere suuuper din - m-au asigurat ei – argint și , cum îi spune pe românește, amber, rășină...a, da , chihlimbar! Maaari, frumoase, opulente...o minune.... mi-a cerut 4000 șilingi - tot atâta cât mi-a cerut și șoferul ca să îmi stea toata ziua la dispoziție el și mașina lui !!!!! adică aproximativ 58 USD, și, foarte gentil, ownerul mi-a făcut reducere la 3.500, adică fix 50 $ pe care i-a primit cu plăcere. Și m-a asigurat din nou că e chihlimbar, ba mi-a mai arătat și câteva " impurități" edificatoare. Am crezut, am vrut să cred, îmi plăceau muuuuuult - de aceea nici nu m-am putut hotărî numai la unul ! DAR... undeva în mintea mea, ceva trăgea alarma. Am mers să bem cafea tot în Verandah de ieri, lângă un alt magazin, de asta data scump și mai mult decât "oficial", asta înseamnă cu gărzi înarmate la poartă ! - și acolo ,m-am dus să îmi verific colierele și am aflat exact ce nu voiam să aflu - că totul e pleu și plastic 150% !!!! Ca o furie, m-am urcat în mașină ,am demarat în trombă și am ajuns înapoi, am intrat în magazin, i-am pus punga cu cele doua coliere pe masă, l-am privit fioros, am întins mâna și am cerut cei 5o de dolari ai mei. Mi i-a dat foaaaarte repede deși s-a plâns că și el a fost înșelat la rândul lui, vai,vai, ce pierdere financiară. Până am fost la rest room, șoferul a mai stat de vorbă cu el și a aflat că tipul cumpără colierele cu 750 de șilingi și le vinde cu 2000 unor fraieri - ca mine . Doar că eu mi-am luat banii inapoi!

Însoțitoarei mele și soferului le era foame. Desigur, sarcina mea era să îi hrănesc, doar “lucrau cu ziua” pentru mine. Ne-am dus la supermarket unde era ceva asemănător cu McDonald dar cu un alt nume. Și-au luat fiecare un dublu hamburger cu cartofi prăjiți, porții imense cu ceva de băut, colorat și acidulat foarte. Cât a costat distracția ? 890 de șilingi, adică aproape 13 $ ! Eu, la restaurantul hotelului am mâncat cu 120 șilingi file de pește cu salată plus apă minerală ! Dar le-a plăcut ! Și ,la final, s-au declarat "plini". Cred și eu ,cu așa mâncare ! De fapt, toată America mănâncă pîine cu cartofi prăjiți!

Elefanții/crocodilii

În sfârșit am ajuns la elefanți. Dar nu tocmai cum ne-am gândit. Ieri ni s-a spus , de la biroul de informații „Parcul Național Nairobi”, să ne grăbim că este o rezervație specială și se închide la ora 11 dimineața. Am plecat la 7 de la hotel , trafic nebunesc...dar, sub lumina orbitoare a soarelui, mizeria parcă nu mai pare așa de mizerabilă și trotuarele, care sunt de pământ, acum uscate, se lasă circulate ! Am ajuns la 9,45. Când colo, ce crezi ? Nici vorbă de închis la ora 11, dimpotrivă, nu se deschide decât pentru o oră între......12 și 13 !!!! Criză de nervi ! Dar putem aștepta !!!! Am hotarât să mergem la crocodili.

Am ajuns la crocodili și am intrat, devreme, nu era nimeni. Este vorba de o fermă de crescut crocodili, mai exact de procurat ouă de crocodili, care sunt trimise la Nairobi unde, puse în incubatoare, după cum alegi temperatura... " creezi" masculi – temperaturi înalte și timp mai lung - și femele - temperaturi mai joase și timp mai scurt. Alegi în funcție de comandă! Carne sau piele pentru pantofi și poșete. Am aflat că din crocodil nu se manâncă decât coada și picioarele - de acolo erau toate oasele ce ne-au fost servite la celebrul restaurant Carnivore! - restul cărnii este de nemâncat căci sucurile gastrice sunt la crocodil foaaaarte otrăvitoare. Erau doua țarcuri mari cu ciment și ,î,n mijloc cu bazin. La început am crezut că e natură moartă cu crocodili de ciment, zeci de crocodili de până la aproape doi metri. Nici unul nu mișca! Unii erau cu gurile căscate, tot nemișcați - ulterior am aflat că, la fel cu câinii care cască gura și scot limba - așa își reglează și crocodilii temperatura coprului - dar ei nu au limbă ! A venit omul-crocodil și a început să îi înțepe cu un băț. Au început să mîrîie - sunet asemănător cu cel scos de gânsacul înfuriat și belicos - și să se miște dar...vizibil deranjați. Am mai aflat că nu îi hrănesc decât o dată pe săptămână. Poate că i-au hrănit ieri iar acum...

Am plătit intrarea 10 $ și am mai plătit 100 de șilingi ca să călăresc pe cămilă. Dar, cămila nu era acasă, m-au asigurat că, până vedem noi crocodilii și struții, vine și cămila, sigur! Am mai văzut un țarc cu crocodili mai mari și mai fioroși, am mai aflat că, afară, ei trăiesc cam 80-90 de ani dar în captivitate ating suta. Am văzut și ouă de crocodil, sunt albe și de mărimea celor de gâsca. Am mers apoi la struți, cinci bucăți, un El plus patru Ele, nimic neobișnuit și apoi am fost invitați să stăm pe o bancă și să așteptăm cămila. In fața noastră - shop-ul de artă unde m-au fraierit cu chihlimbarul. Și nu vine cămila ! Dar venea ora elefanților așa că am dat cei 50 $ pe" chihlimbar", mi-am luat suta de șilingi înapoi, cămila lipsă și am plecat la elefanți. Ca să termin cu crocodilii, când ne-am întors, dupa elefanți din nou la crocodili și mi-am recuperat cei 50 $, cămila era prezentă dar parcul era pliiiin de copii de toate vârstele. Am renunțat la călăritul camilei, altfel trebuia să pun taxa pentru spectacol !

În sfârșit, la elefanți. Am reușit. Și a meritat toată zdroaba, a fost grozav. E vorba despre un adăpost pentru elefanții pui, rămasi fără părinți. Exista 15 " camere" dar , la nevoie, mai pot amenaja câteva. Acum aveau 15 elefanți în grijă, aduși din toata Africa. Proprietarul - mai exact inițiatorul proiectului – e un american , așa că adăpostul e condus de americani. E ceva asemanator cu ceea ce vedem acasa pe Animal Planet. Un spațiu destul de mare, la marginea Parcului Național Nairobi, unde destul de mulți îngrijitori sunt conduși de doi-trei americani voluntari, care sunt dedicați cu tot sufletul elefanților despre care îți vorbesc cu încântare și convingere. Cât sunt de sensibili, cât sunt de sfioși... cât de greu este sa crești puii. Am aflat că un elefant se hrănește cu lapte până la patru-cinci ani. Porția...25 litri de lapte de formulă specială asemănătoare laptelui de mamă! Importat din Anglia! Si scuuuuuump! Dacă le dai lapte de vacă îi omori. Câte porții pe zi ? Cam trei și una noaptea. Am văzut elefanți de patru – șase săptămâni care au fost aduși cu pături pe spate ca să nu îi ardă soarele și ale căror urechi au fost generos unse cu loțiune protectoare tot împotriva soarelui. Ni s-a povestit cum soarele îi poate omorî, unul dintre ei avea practic urechile arse la margine. Noaptea, câte un îngrijitor doarme lângă fiecare pui de elefant ca să îi hrănească și să îi acopere cu câteva pături să nu-i fie frig!

Am văzut " camerele": un așternut de fân pe jos și pături alături. Elefanții stau în acest " leagăn" cam până împlinesc opt ani. Treptat ies din camere și trec în tufișuri ca să fie într-un spațiu asemănător cu viitorul habitat. Nu li se dă nimic de mâncare din ce nu găsesc în savană, ca să nu se obișnuiască și să devină dependenți de hrana produsă de oameni. Au venit apoi elefanții mai mari și li s-a dat lapte din biberon, trei biberoane de căciulă. A fost o distracție !!!

Sper să imi iasă bine pozele. Și ni s-a tot povestit despre elefanți câte în lună și în stele de către o americancă mică, albă, vânjoasă și blondă, toată numai compasiune și devoțiune. Sigur, au cerut donații, sigur, au avut de vânzare tot felul de produse cu marca elefant pe ele și s-a vorbit mult și convingător despre cum poți adopta un pui de elefant. Cum ? Ți-l alegi, fiecare are un nume și o fișă/cod numeric personale - îi plătești întreținerea la zi până face opt ani, din trei în trei luni primești raport despre cum îi merge, raport însoțit de poză și de toate măsurătorile doveditoare și.... ai un copil elefant . Se pare ca există mulți iubitori de elefanți în lume căci aceste adopții par a fi uzuale. Chiar astăzi o familie de nordici s-a interesat ce și cum! Era și o familie de porci de savană prin preajmă, dar nu s-au apropiat și ni s-a spus că au crescut și un pui de rinocer care însă acum s-a retras în tufișuri și a devenit atât de agresiv - așa e natura lui - încât dacă apare cumva, toți vizitatorii sunt evacuați cât se poate de repede. Aici nu există gard cu curent electric, doar o sfoară întinsă între doi țăruși. Ne-am putut juca și cu elefanții mari și cu elefanții mici. Am descoperit că au niște gene teribil de lungi! Am mai văzut și o mulțime de sârme cu țepi, ruginite și făcute colac, pe care braconierii le presară cu miile în toată savana. Dacă animalul - oricare ar fi el, calcă în colacul acesta de sârmă, se rănește, rana se infectează și animalul moare, poate fi jupuit sau, daca e captivat viu, jupuit și carnea vânduta " la negru". Pot fi de la gazele la elefanți ! Deși pedepsele sunt mari, braconierii nu se lasă intimidați și, spun statisticile, în fiecare lună mor în savană cam 1000 de animale. Am văzut poze groaznice căci nu numai că mor dar mor și în chinuri ! Echipe de voluntari, sute, pleacă în fiecare zi în savană și perie terenul întorcându-se cu mii de astfel de cercuri de sârmă ghimpată. A doua zi o iau de la capat, următoarea zi la fel și tot așa...

Oamenii Africii ( 2)

Mi s-au terminat banii autohtoni și am avut nevoie de un birou de schimb. A trebuit deci să ne oprim în oraș. A fost prima oară după cele doua stopuri la piețe. Circulatie mare, oameni mulți , înghesuială mare și nici un alb, nimic, numai negri, musulmani negri, îi recunoști după costum, femei musulmane, drapate de sus până jos, chiar cu masca neagră pe față de nu li se vede absolut nici un petic de piele. De când sunt aici am văzut un singur alb, mai vârstnic și destul de stingher, de miână cu o negresă, atât, în rest numai negri. Și nu m-am simțit foarte bine, fără să știu exact să spun de ce. Când am ajuns la biroul de schimb lângă mașină a apărut un polițist înarmat, m-a condus pe mine și pe Jackie, însoțitoarea mea - până la o ușă, a sunat, a apărut un bodyguard , ne-a dus în fața unui șir de cabine, a ciocănit preventiv și ne-a invitat într-una dintre ele, am schimbat banii elegant, am bătut când am vrut să ieșim, același bărbat ne-a condus până la ușa care s-a închis automat după noi, ne-a preluat policemanul și ne-a escortat până ne-am urcat în mașină! Șoferul mi-a spus că sunt atacuri ziua în amiaza mare și că dacă le dai poșeta, nu îți fac nimic. Cum ,întreb eu, și nimeni nu sare ? Păi cum să sară – mi s-a răspuns- dacă sunt în grupuri, înarmați, sar ei pe tine sau intră in magazin! Uauuu.