Apa vie

În toate civilizaţiile este prezentă dualitatea aliment-medicament iar apa nu face excepţie.

Istoria este plină de exemple ale miraculoaselor şi beneficelor efecte ale apei.

Europa a moştenit de la greci şi de la romani instituţia socială şi de sănătate a marilor terme. Efectele benefice ale apelor sunt în continuare cercetate, iar astăzi ştim, spre exemplu, că nu doar mineralele, oligoelementele ori alţi compuşi, ci şi amprenta magnetică pusă asupra apei îi determină calităţile curative. Pentru a feri marile comunităţi umane de pericolele rezultate din contactul natural al apei cu diferite medii şi din posibila ei contaminare în marile rezervoare care aprovizioneau încă din antichitate aglomeraţiile urbane, apa trebuia purificată.

Una din cărţile cele mai vechi ale culturii medicale, Sus’ruta Samhita, veche de peste 4000 de ani, descrie metodele clasice de purificare: prin fierbere, expunere solară, stingere a unui fier încins în vasul cu apă, folosind nisipul, pietrişul şi cărbunele ca elemente de filtrare sau prin introducerea în apă a unor plante (rădăcini, seminţe) speciale. Vasele de cupru şi argint sunt indicate pentru păstrarea şi purificarea apei.

Biblia Vechiului Testament povesteşte şi ea, în capitolul dedicat Exodului, că Moise a „curăţat” apa, după povaţa Domnului, folosindu-se de calităţile unui copac pe care l-a tăiat şi aruncat în apă. Din amară, apa a devenit dulce! În alt loc, profetul Ilie a schimbat gustul apei consumată în cetatea Jerihonului, purificând-o cu sare.

Grecii şi romanii cunoşteau varii soluţii pentru menţinerea calităţilor apei sau pentru curăţirea ei, iar unele au fost păstrate prin scrierile culturii elenistice.

Sir Fancis Bacon, unul dintre marile spirite enciclopediste ale modernităţii timpurii, descrie în lucrările sale mai multe metode de tratare a apei precum şi efectele lor benefice.

Astăzi, purificarea, retratarea şi refacerea calităţilor naturale ale apei utilizate de oameni constituie o industrie fără de care lumea noastră n-ar fi posibilă. În plus, oamenii au o înţelegere tot mai precisă a costurilor catastrofale pe care distrugerea calităţilor apei şi a surselor naturale de apă le poate antrena pentru omenirea întreagă. Ecologia apei nu mai este demult o modă!

De la aliment la medicament şi de aici la principiu spiritual, apa parcuge în civilizaţia umană toate treptele. Practic, nu există religie care să nu înglobeze principiul purificator al apei, precum şi proceduri sacrale prin care ea capătă însuşiri speciale. Nu e rost să ne adâncim acum în „apele” antropologiei şi filosofiei, dar scrierile lui Mircea Eliade rămân un îndrumar perfect pentru cei ce vor să străbate aceste ţinuturi.

Nenumărate sunt miracolele apei dar, pentru final, vă las cu gândul la ceea ce ne dezvăluie Masaru Emoto, un pasionat om de ştiinţă japonez, care a plecat la drum cu ideea de a inventaria structurile de cristalizare a apei.

Un aparat de fotografiat şi peste treizeci de ani de cercetare l-au dus pe Emoto la concluzia că apa reacţionează la mesajele electromagnetice emise de oameni: prin cuvinte sau doar prin gând. Apa le înregistrează, le înglobează şi le ilustrează prin moduri speciale de cristalizare. Iar dintre toate emoţiile şi gândurile noastre, apa este fericită să primească şi dea forme, structurate după modelele geometriei sacre, tocmai vibraţiilor noastre care comunică iubirea şi recunoştinţa.

(Audio:Ascultați întreaga poveste)