Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Mari Concerte - continuare Luni, 26 August

Cele mai citite

Articole recente

Autor

Zenaida Luca-Hac

23 Aprilie 2019
Vizualizari: 616
Comentează add

Poeta Ida Vitale din Uruguay a primit premiului Miguel de Cervantes pe 2018 de Ziua Mondială a Cărții

Ziua Mondială a Cărții - Ida Vitale, Uruguay

zenaida-luca-hac

wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a6/Ida_Vitale_at_Texas_A%26M_University.jpg

Anul acesta, sărbătoarea cărții s-a numit ZIUA CĂRȚII ȘI A DREPTURILOR DE AUTOR.

Ca de obicei, în Spania, momentul cel mai așteptat, a fost ceremonia de înmânare a Premiului Miguel de Cervantes, considerat a fi un adevărat Nobel pentru cei care creează valori literare în limba spaniolă.
Premiul i-a revenit poetei uruguayene, Ida Vitale.

În mod tradițional,ceremonia are loc în Salonul de festivități – el Paraninfo – al Universității din Alcalá de Henares, din capitala Spaniei, Madrid.

Regii Spaniei sunt cei care înmânează diploma și medalia celui sau celei care a fost distins(ă) cu acești lauri – cei mai prestigioși - ai literaturii în limba spaniolă, vorbită, azi, de peste 600 de milioane de persoane. (Spania+țările din America Latină, exeptând Brazilia).

Premiul este decernat pentru anul anterior (2018) de un juriu format din personalități propuse de diferite instituții prestigioase din domeniul literelor.

Au ținut discursuri și alocuțiuni: ministrul culturii din Spania, persoana căreia i s-a decernat premiul - anul acesta, poeta uruguayană Ida Vitale, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani! -, și regele Spaniei.

În alocuțiunea sa de acceptare și mulțumire, poetesa Ida Vitale, cu nebănuită vitalitate și umor, a vorbit despre …Don Quijote de la Mancha, despre lecturile sale – din copilărie - din această capodoperă a literaturii spaniole și universale. De fapt, toată alocuțiunea ei a fost un poem dedicat acestei „cărți a vieții sale”.

Între calitățile poeziei poetei Ida Vitale, se evidențiază puterea și concretețea limbajului : intelectual și popular, universal și personal, transparent și profund- în același timp.( “por su lenguaje, uno de los más destacados y reconocidos de la poesía hodierna en español, que es al mismo tiempo intelectual y popular, universal y personal, transparente y hondo.”)

***

IDA VITALE

LA PALABRA


Expectantes palabras,
fabulosas en sí,
promesas de sentidos posibles,
airosas,
             aéreas,     
                          airadas,
                                        ariadnas.


Un breve error
las vuelve ornamentales.
Su indescriptible exactitud
nos borra.
 


CUVÂNTUL

Cuvinte la pândă,
fabuloase prin ele însele
promisiuni ale unor înțelesuri posibile
mărețe,
              aeriene,
                             furioase,
                                            ariadne.

O mică greșeală
le face să fie doar un ornament.
Exactitatea lor de nedescris
ne șterge.

 

Notă: Ariadna: una din fiicele legendarului rege al Cretei, Minos. Ea i-a arătat atenianului Tezeu cum să nu se rătăcească în Labirintul Minotaurului. De aceea, Ariadna simbolizează „persoana care-ți arată ieșirea din Labirint”, care îți arată drumul cel bun, te ajută să nu te rătăcești...te salvează.

 

RESIDUA


Corta la vida o larga, todo
lo que vivimos se reduce
a un gris residuo en la memoria.

De los antiguos viajes quedan
las enigmáticas monedas
que pretenden valores falsos.

De la memoria sólo sube
un vago polvo y un perfume.
¿Acaso sea la poesía?

REZIDUĂ


Viața scurtă sau lungă, tot
ce trăim se reduce
la un reziduu gri din memorie.

Din vechile călătorii rămân
enigmaticele monezi
care pretind valori false.

Din memorie urcă doar
un praf confuz și un parfum.
Să fie, oare, poezia ?


REUNIÓN


Érase un bosque de palabras,
una emboscada lluvia de palabras,
una vociferante o tácita
convención de palabras,
un musgo delicioso susurrante,
un estrépito tenue, un oral arcoíris
de posibles oh leves leves disidencias leves,
érase el pro y el contra,
el sí y el no,
multiplicados árboles
con voz en cada una de sus hojas.
Ya nunca más, diríase,
el silencio.

ÎNTRUNIRE


A fost o pădure de cuvinte,
o ploaie de cuvinte prinsă în desiș,
o vociferantă sau tăcută
întrunire a cuvintelor,
un mușchi (verde) delicios susurând,
un zgomot delicat, un curcubeu oral
din posibile, oh! ușoare ușoare dizidențe ușoare,
erau acolo și pro și contra,
și da și nu,
arbori înmulțiți
cu voci în fiecare din frunzele lor.
Încât niciodată n-a mai fost, s-ar putea spune,
tăcerea.

(Trad. ZLH)


Etichete Ida VitalepoezieZiua Mondială a Cărțiiliteraturăcultură

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live