Varianta corectă este: mi-ar plăcea

M-am uitat prin cartea de gramatică, am deschis bineînţeles şi DEX-ul, am căutat şi în lumea largă a Internetului şi sunt sigură că nu se spune “mi-ar place”.

De altfel, explicaţia e simplă şi e cam aceeaşi ca în cazul verbului "a prevedea", despre care am vorbit săptămâna trecută. Aşadar se combină aş, ai, ar, am, aţi, ar cu o formă verbală care se întâmplă să semene perfect cu cea din DEX, adică cea de infinitiv. În cazul de faţă forma este "a plăcea", deci exprimarea corectă este "mi-ar plăcea". Iar dacă aveţi răbdare să citiţi multe dintre textele explicative postate ici-colo pe site-uri mai mult sau mai puţin specializate, veţi observa chiar că lumea cam ştie şi cum şi de ce e corect şi îmi veţi spune că nu e chiar o problemă.

Contextele în care apare forma incorectă nu le sufocă pe cele în care apare cea corectă. Cu toate acestea, să nu ne grăbim să declarăm că această formă a devenit vreun exponat de muzeu. Cred însă că e o exprimare mai degrabă orală. Şi cum Internetul este totuşi un spaţiu al cuvântului scris, forma greşită nu este regulă. În schimb, forma orală, exclamativă şi familiară care zgârie neplăcut urechile, "ce mi-ar place" adică, e destul de răspândită în genul oral, dezinhibat şi slobod. Dincolo de considerente privind cultivarea limbii, să notăm totuşi faptul că verbul "a plăcea" este încadrat în gramaticile clasice la conjugarea a II-a, alături de a părea, a vedea, a apărea, o clasă destul de anemică numeric şi neproductivă, cu verbe în general moştenite sau împrumutate din limbile romanice, surori. Mai mult, la nivel descriptiv se poate accepta chiar că verbul "a plăcea" are şi varianta "a place" - că dacă nu ar fi nu s-ar povesti, vorba ceea - la fel cum avem şi "a face" - cel corect - şi "a făcea" - cel popular -. Doar că, la un moment dat, formele A PLĂCEA şi A FACE s-au impus şi aşa au şi fost înregistrate în dicţionare, inclusiv în DEX. Pe care, “mi-ar plăcea” să îl consultăm mai des…