Valentine’s day plin de... LOVE

În toată agitaţia legată de sărbătorirea Sfântului Valentin, parcă se aud de la an la an tot mai puţine voci critice.

Au apărut criticile legate mai degrabă de modul în care sărbătorim această zi, cu tot felul de obiecte kitsch şi cuvântul LOVE agăţat la butonieră.

E vorba despre o întreagă recuzită de ursuleţi, inimioare sau alte nimicuri pe care e inscripţionat termenul englezesc, nu pentru că în celelalte limbi ale planetei nu ar exista cuvinte care să denumească sentimentul cu pricina, ci pentru că el nu mai este un cuvânt printre altele, ci simbolul unei sărbători globale, la origine religioasă, dar devenită astăzi laică şi comercială.

Aşa că „Valentine’s day”, denumirea englezească, vine la pachet cu nişte „curteni” de aceeaşi cetăţenie. În plus, e parabola perfectă pentru împrumuturile de acest fel. Sunt cuvinte nici de neînlocuit, nici greu de autohtonizat, dovadă că mulţi spun că au oferte de Sfântul Valentin.

Dar nu de utilitate e aici vorba, ci de acelaşi fenomen care a adus altădată bairamul de la turci şi party-ul de la englezi: de nevoia de a fi în pas cu moda şi cu vremurile, de a simţi că faci parte din lumea civilizată.

Nu deci are nimic nici IUBIREA noastră cu acte româneşti, deşi origini vechi slave, nu e ocolit nici AMORUL romanic dacă vrei să fii puţin ironic sau romanţios, dar inimioarele nu sunt inimioare de Sfântul Valentin dacă nu sunt inscripţionate cu LOVE. E aici vorba de sociolingvistică deci, căci, sincer, cum poţi să simţi că sejurul de Sfântul valentin e Valentine’s Day fără „welcome package” în camera de hotel?… De traducere probabil că nu e nevoie, ci probabil de adaptare că mâine-poimâine vine şi Dragobetele autohton.