Valea Plângerii

Nu mai e nebunia de acum câţiva ani. Staţiunile de pe Valea Prahovei şi-au mai pierdut din clientelă, dar motivele nu trebuie puse neapărat în cârca crizei; pentru românul de rând era scump şi înainte.

În materie de investiţii, în afară de vile, vilişoare, hoteluri şi cârciumi de toate categoriile, mare lucru nu se vede. Spunea cineva, trăgând o linie acum când se-ncheie sezonul de schi, că pe comersanţi nu-i interesezează cum te dai jos din vârful muntelui; unica lor preocupare e să-ţi ia banii la urcare! Iar dacă nu schiezi e mai rău: în jur de 60 de lei costă dus-întors o plimbare cu telecabina! E-adevărat, cablurile s-au mai schimbat, stâlpii s-au mai tencuit, dar cabanele de îmbarcare arată tot ca nişte peşteri neexplorate din neoliticul timpuriu: pozele şi hărţile de pe pereţi au, din cauza vechimii, un aspect aproape rupestru, accesul se face tot în stilul recensământului la ovine, iar umezeala din toalete va produce în curând stalactite şi stalacmite!

Cred, din păcate, că nici muntele nu mai vine la Mahomed! Dacă pe vremuri dacii îşi speriau vrăjmaşii cu celebrul şuierător şarpe cu cap de lup, astăzi turiştii cu capul pe umeri fug din munţii României de frica infrastructurii. Toate-s vechi sau sunt stricate, iar dacă-s noi... vai de noi! La viteza cu care apar pensiunile nu se mai sinchiseşte nimeni de calitate; contează doar cantitatea. Pe Valea Prahovei până şi caldarâmul a suferit mutaţii! Ditamai DN1 arată ca Bumbeşti-Livezeni în faza de delimitare prin dinamitare! Probabil că de-aia e şi-atâta praf; pân' s-aşează mai durează...