Unirea ca stare de spirit

Soare strălucitor, deloc frig, atmosferă plăcută, cu lume multă în ţinută de sărbătoare, muzică, antren, voie bună şi steaguri tricolore. Din cînd în cînd, o voce de bărbat lansează lozinca: ,,jos guvernul”, după care alte cîteva voci îi ţin isonul. Încă nu şi-au făcut apariţia oficialităţile. De jur împrejurul statuii domnitorului Cuza, un gard de protecţie delimitează spaţiul destinat ceremonialului sărbătoresc.

La ora stabilită, chiar şi începe cu luări de cuvînt, urmate de depunerile de coroane şi jerbe de flori. La ,,tribună” – oficialităţi locale şi, de la ,,centru”, doi lideri politici. Numele lor nu contează. Numai că sărbătoarea, uşor-uşor, a luat accentele unui veritabil protest împotriva guvernului, a preşedintelui, cu huiduieli si strigări de-acum cunoscute. Insăşi Hora Unirii n-a fost cea tradiţională. Motivul?

Fiecare era cu durerile lui, cu problemele lui. Aveam să le aflu şi din discuţiile cu diverşi participanţi, cuprinse în parte în reportajul alăturat.

Tema pe care o propusesem privea actul istoric de la 1859, semnificaţiile lui în conştiinţa celor care recitesc cartea de istorie şi măsura în care fruntaşii acelei vremi sînt pildă pentru cei de astăzi.

Un fapt însă a fost evident, ca opinie generală. Țara este dezbinată, iar sărbătoarea Unirii are loc tocmai într-un moment în care unirea lipseşte romanilor. Lipseşte liantul, factorul de legătură. Cît despre pilda înaintaşilor, ca model de viaţă şi acţiune pentru clasa politică de azi, ea îşi are originile în patriotismul acelor oameni, în dragostea lor pentru ţară, ceea ce lipseşte, au fost de părere mai toţi, conducătorilor noştri de astăzi. De aceea e nevoie de schimbare. Iar pentru schimbare, pe termen lung, este nevoie de mai mult. De familie si de şcoala care vor trebui să insufle celor ce vin din urmă dragostea şi respectul pentru valorile naţionale, pentru istoria ţării şi pentru toţi cei care, într-un fel sau altul, şi-au legat destinul de împlinirea idealului de unire şi unitate al tuturor romanilor.

Într-un fel, este munca pentru afirmarea unei stări de spirit favorabile ideii de bine şi preţuirii valorilor autentice. Unirea şi unitatea sînt asemenea valori.