Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: ÎNTRE PRIETENI Joi, 25 Februarie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

1 Octombrie 2019
Vizualizari: 1687
Comentează add

Invitat: dl. prof. univ. dr. Ştefan Andreescu

“ Un renegat – Domnitorul Mihnea Turcitul” “ Un renegat – Domnitorul Mihnea Turcitul” - Conține audio

george-popescu

N-au fost mulţi, numai câţiva. Din cei care au renunţat la tradiţii, valori şi credinţă. Din creştini au trecut la islamism. Îi aminteşte şi istoricul Nicolae Iorga în broşura “Renegaţi în trecutul ţărilor noastre şi al neamului românesc”, apărută sub egida Academiei Române în anul 1914.

 

A trăit numai 36 de ani. A fost ales domn de boieri în iulie 1577, pe când tatăl său, Alexandru II Mircea, ce și-l asociase la tron din 1574, era grav bolnav.

 

În septembrie, după moartea tatălui, a devenit domn, dar, cum avea doar 12 ani, mama sa, Ecaterina Salvaresso, i-a fost regentă.

 

Ce se ştie despre mama sa: “Ecaterina Salvaressa era de religie catolică şi a avut două surori. Noua calitate de Doamnă a Ţării Româneşti o determină să-şi schimbe confesiunea pentru o mai bună integrare în datina locului. Din acest motiv nu este de acord ca sora sa, Maria, să vină în ţară, explicându-i acesteia într-o scrisoare că nu se cuvine ca familia domnească să aibă în preajmă o rudă care nu este de religie ortodoxă. Cu atât mai mult cu cât cealaltă soră, Lucreţia care trăia lângă Ecaterina adoptase la rândul ei credinţa ortodoxă” (Aspecte din viaţa cotidiană a familiei lui Mihnea al II-lea Turcitul reflectate într-o corespondenţă particulară din epocă de Irina Costea, apărut în revista Muzeul Naţional-XIV-2002)

 

Mazilit și exilat la Tripoli în 1583, a recuperat domnia în 1585, plătind mari sume de bani.

 

S-a aflat în continuare sub influența mamei, până la moartea ei, în 1589. A fost înlăturat din nou în iulie 1589, în favoarea lui Vlad, fiu al unui unchi patern, dar a redevenit domn după moartea rivalului, ce a fost, se pare, otrăvit din ordinul său (august).

 

În perioada regenţei Doamna Ecaterina s-a străduit să nu pună în pericol tronul moştenit de fiul ei. Ea era conştientă că ţara, chiar dacă era o moştenire de drept a familiei soţului, nu era totuşi ţara ei şi a avut grijă să nu intre în conflict cu partenerii politici-marea boierime. în acest sens stau mărturie amintitele scrisori prin care putem întrezări viziunea personală privind noul ei statut, de soţie şi mamă de voievod.

 

În scrisoarea din 24 februarie 1578 Doamna Ecaterina recunoaşte că "această ţară nu e moştenirea noastră, azi suntem şi mâine nu suntem, după voia lui Dumnezeu, şi ne aflăm în mâna turcului şi nici noi nu ştim până unde vom fi până la capăt” (ibidem, pag. 47)

 

După istoricul Constantin C. Giurescu reţinem evenimentele ce au precedat instalarea lui Mihnea al II-lea pe tronul Ţării Româneşti:

După mazilirea lui Petru, turcii restabiliră în scaun pe Mihnea, care izbutise prin uriaşele sale daruri să-şi câştige bunăvoinţa Sultanului şi a beglerbegului Greciei, demnitar cu mare influenţă.

 

Spre a-şi putea plăti datoriile însă, Mihnea fusese nevoit să sporească şi el presiunea fiscală: Şi au adaus în ţară – povesteşte cronica – un bir ce i-au spus năpaste şi pe megieşi găleata de pâine şi dijmă din cinci stupi, un stup”

 

Lupta pentru domnie a căpătat accente dramatice odată cu intrarea în scenă a lui Petru Cercel, un pretendent care se bucura de multă trecere atât la Sublima Poartă, cât şi la Paris , la curtea regelui francez, Henric al III-lea. Ce adaugă istoricul Constantin C. Giurescu în “Istoria României:

 

În 1589, Mihnea şi rivalul său Petru Cercel se aflau diin nou în faţa sultanului, pentru a-şi revendica tronul.

 

Oferta primului a fost mai mare, astfel încât Mihnea s-a întors ca domnitor în Ţara Românească, în timp ce Petru Cercel a ajuns într-o celulă a închisorii celor Şapte Turnuri.

 

Câteva luni după aceea, în martie 1590, plătind Mihnea o nouă sumă de 60.000 de scuzi, urmă un ordin de executare. Îmbarcat pe o corabie, sub pretextul că e surghiunit în Insula Rhodos, frumosul şi tânărul încă fiu al lui Pătraşcu fu sugrumat – un alt izvor spune decapitat – şi zvârlit în mare. În urma lui rămâneau patru copii”.

 

Mihnea Turcitul a mai domnit până în februarie 1591, când a fost mazilit pentru că ar fi refuzat să achite suma de un milion de asprii turcilor.

 

Dus la Constantinopol şi anunţat că va fi surghiunit la Alep, masilul de frică să nu i se aplice şi lui procedeul care fusese aplicat lui Petru Cercel spuse sultanului ce e gata să treacă la mohamedanism. Ceremonia convertirii a avut loc în seara zilei de 9 aprilie. Mihnea căpătă numele de Mehmet bei şi sangiacatul de Nicopole”

Avem şi o consemnare a vieţii saledupă convertirea la islamism :

După ce a adoptat religia islamică, Mihnea - Mohamed, trecut de 30 de ani, a avut din harem patru copii: doi fii (Ibrahim şi Mustafa) şi două fiice (Caise şi Ihuma). Scrisorile sale din această perioadă au în locul crucii numele Profetului iar data după Hegiră”. (Aspecte din viaţa cotidiană a familiei lui Mihnea al II-lea Turcitul reflectate într-o corespondenţă particulară din epocă de Irina Costea, apărut în revista Muzeul Naţional-XIV-2002)

Profitând de faptul că nu fusese încă desemnat nimeni în locul lui, a trecut din Nicopole în Țara Românească și și-a reluat tronul între mai-iunie 1591, până la venirea noului domn, Ștefan Surdul, după care s-a întors în sangeacul său.

 

Un alt istoric cunoscut, Constantin Rezachievici în “Cronologia critică a Domnilor din Ţara Românească şi Moldova”, vol. I apărută în 2001 susţine că de fapt domnitorul Mihnea al II-lea a consumat trei domnii şi nu două cum se cunoştea până acum

 

Sunt şi informaţii parţial confirmate că Mihnea Turcitul a luptat de partea protectorului său, marele-vizir Sinan-Paşa şi prieten cu domnitorul Petru Şchiopul al Moldovei împotriva lui Mihai Viteazul în anul 1595.

 

Domnitorul Mihnea al II-lea “Turcitul a murit în anul 1601.

 

Pare a fi inexplicabilă convertirea la islamism din moment ce cu numai un an în urmă domnitorul trimite bani şi scrisoare mătuşii sale după mamă, Maria Adornoa Vallarga pentru marcarea urcării sale pe tron pentru a doua oară.

 

A ridicat un altar cu următoarea dedicaţie: "Lui Matei, Apostolul şi Evanghelistul Domnului nostru Isus Christos, loan Mihnea, din familia regală a Corvineştilor, fiu al lui Alexandru, nepot de fiu al lu Mihnea cel Rău, strănepot al lui Radu, voievod al Munteniei, ţară de dincolo de Dunăre, în Dacia colonie romană, când a înţeles că prin ajutorul acestui sfânt a fost statornicit iarăşi, cu mila lui Dumnezeu, în scaunul părintesc".

 

Contribuţii editoriale: dl. Dan Falcan, istoric la Muzeul municipiului Bucureşti despre ”Doamna Chiajna, copii săi şi lupta pentru putere”. Un interviu de Mirela Băzăvan.

 

 

AUDIO: “Istorica”, ediţia din 23 septembrie 2019 (24' 38'')

 

 

Regia de montaj: Flori Pencea şi Alina Iaurum

 

Regia de emisie: Mirela Drăgan şi Victor Mihăescu

 

Emisiunea "Istorica"  se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00. 

 

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro 


Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet 

 

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării. 


Etichete Ţara RomâneascăMoldovaPetru ŞchiopulMihnea al II-leaConstantinopolesultanvizirNicopolebirtaxe şi impoziteharaciutributfisclaitatecreditegreciVeneţiaPetru Cercelotravăconvertireislamismortodoxie

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live