Un Popa Tanda moldav
Părintele Gheorghe Tincu din Scobinţi, judeţul Iaşi încearcă să schimbe în bine viaţa comunităţii prin puterea propriului exemplu.
Articol de Ştefan Daraban, Iaşi, 28 Martie 2011, 18:29
Trimiterea e clară pentru oricine. Bine ştiuta scriere a lui Slavici, cu părintele Trandafir de la Butucani şi mai apoi de la Sărăcini - acel Popa Tanda care nu s-a lasat până ce nu i-au ieşit toate cum a vrut el. A înflorit satul sub ocară, dar şi prin puterea exemplului său. Asta atunci, de demult. Astăzi!?
Mai este preotul satului, alături de învăţător, reperul, modelul care cheamă şi îndeamnă să i se urmeze calea, ori "sfântul" a cărui aureolă să îndepărteze umbrele şi chiar să gonească întunericul? Temă grea ... Totuşi…
Se poate discuta, dacă nu aprofundat, măcar apelând la cei câţiva stăpânitori de parohii care nu se mulţumesc să umble doar cu cadelniţa şi cu cântarea de… ducă, ci pun, cu adevarat, "osul" la treabă, cum se spune, chiar dacă o fac, nu neapărat, mânaţi de nobile altruisme. Fără să-şi propună neapărat, sunt un exemplu pentru cei din jur, iar cine are ochi n-are decât să vadă ce face popa, de bine, fireşte, pentru a-i urma exempulul. Cât despre cunoscuta butadă - să faci ceea ce spune părintele, nu şi ceea ce face el, nu-şi află locul aici. Şi iată de ce:
La Sagna, în judeţul Neamţ, preotul satului se urcă pe tractor ori combina CLASS, pentru că nu-i de ici de colo să lucrezi câteva sute de hectare de teren ale sătenilor, iar duminica şi-n celelalte sărbători ori evenimente să fii acolo unde sutana si chemarea ti-o impun. Deloc uşor nu este nici pentru părintele de la Piatra Şoimului, acelaşi judeţ, care acum înaintea sărbătorilor face socoteala mieilor din turma de mioare care urmează să fie sacrificaţi. La fel şi părintele Argatu, de la Popricani, din judeţul Iaşi, nu are "astâmpăr", dincolo de altar. Este primul agricultor din judeţ care, în urmă cu vreo 5 ani, a obţinut certificatul unui laborator din Nurnberg pentru culturile sale ecologice.
Mai nou, sau de dată mai recentă, omul întâlnit la începutul săptămânii: părintele Gheorghe Tincu de la Scobinţi, judeţul Iaşi. A ajuns în sat de pe băncile seminarului şi primul lucru pe care l-a făcut pentru credincioşii, chemat să-i păstorească, a fost biserica. Neam de neamul lor, feteştenii nu au avut biserică în sat. La nici 25 de ani ai săi, părintele a făcut-o. Nu singur, ci ajutat.
Dar nu numai atât. Ce-a văzut de când era copil, la părinţii lui, şi-a zis să facă şi el. A moştenit o prisacă cu câţiva stupi, iar acum are o stupină cu 175 de familii de albine. Popa s-a interesat şi de fonduri pentru tinerii fermieri şi a reuşit. S-a interesat de un teren mlăştinos şi a amenajat un iaz pentru peşte, iar acum recolta de pe cele 15 hectare de luciu de apă o vinde prin bursa de mărfuri. Are şi o fermă de tăuraşi - 40 la număr, pe care-i îngraşă, pentru a-i vinde. Vă daţi seama?
Ce zice lumea satului? Numai cuvinte de laudă are. "Nu e fudul, face slujbe frumose, este aproape de oameni şi îi ajută pe cei nevoiaşi… să facă toţi la fel ca el", mi-au spus cei cu care am stat de vorbă. Cât despre popă… Ce să spun. Tânăr , 35-36 de ani, om în putere, mereu pe drumuri cu cele sfinte, dar şi cu ceea ce starea lui materială o cere. Este un adevărat Popa Tanda.
