Ultima Soldă - la Castrul roman de la Mălăieşti

Arheolog fiind, să descoperi ceea ce pentru noi e o adevărată comoară ,- inseamnă chiar posibilitatea de a înțelege dovezile pentru a completa informațiile despre o perioadă istorică și despre evenimente până atunci incomplet explicate.

Mihaela Helmis i-a insoțit pe specialiști de la MNIR la Mălăiești - în județul Prahova , acolo unde împăratul Traian așeza în urmă cu peste 1900 de ani un castru și băile romane , in perioada în care nord-vestul Munteniei și sudul Moldovei s-au aflat sub ocupația armatelor romane.

Fortificația de lemn și pământ și băile, aflate în vestul platoului pe care se afla castrul de la Mălăiești, au fost construite în timpul campaniilor dacice ale împăratului Traian, fiind abandonate la începutul domniei împăratului Hadrian (117-118), când armata romană s-a retras din spațiul actual al Munteniei.

Importanța deosebită a acestui sit arheologic este dată – în principal – de scurta staționare a armatei romane în această zonă, fapt care constituie un reper cronologic excepțional pentru materialul arheologic descoperit în situl amintit, acesta devenind la rându-i un reper important pentru numeroase alte situri romane similare.

Castrul de la Mălăiești este o fortificație romană tipică, având sistemul defensiv alcătuit dintr-un șanț, un val de pământ și o palisadă de lemn. În ciuda timpului scurt petrecut aici de armata romană, băile respectă toate standardele arhitectonice ale vremii.

Acestea sunt alcătuite din următoarele spații cu funcțiuni diferite: apodyterium (vestiarul), frigidarium (bazinul cu apă rece), tepidarium (bazinul cu apă caldă), laconium sau sudatorium (baia de aburi) și caldarium (bazinul cu apă fierbinte).

Proiectul de cercetare arheologică a castrului și băilor romane de la Mălăiești (sat Sfârleanca, com. Dumbrăvești, jud. Prahova) a început în anul 2011, prin colaborarea dintre Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.