Turism de calitate la mare înălţime

De regulă, cuvintele ţi se ascund rostirii atunci când nu prea ai multe de spus. Degeaba încerci să le legi, forţând asocierile, dacă ceea ce vrei să transmiţi nu ţi se slobozeşte din înalturile creştetului ori din adâncul inimii.

Şi totuşi... Sunt situaţii în care multele ce-ţi dau năvală, să le destăinui spre a fi ştiute şi de
alţii, se îmbulzesc întra-atât, încât rămâi fără grai, de zici că tocmai atunci mintea îţi joacă feste. E un fel de-a spune pentru că, în astfel de situaţii, e vorba de o reţinere interioară generată de teama de a nu trece cu vederea ceva care să strice rânduiala celor atât de intens tuşate în memoria afectivă, căci în ea se adună mai toate.

Sentimentul acesta îl am acum în încercarea de a descrie, fie şi sumar, splendorile zilei în care a fost prăznuită Sfînta Maria şi Marina românească, când îndemnat de treburi reportericeşti, am luat drumul Neamţului. Am fost la "marea" de la Bicaz, cea mai mare acumulare de apă de pe râurile interioare ale ţării, unde, deşi lipsite de fastul altor ani, manifestările dedicate marinarilor, au reuşit să emoţioneze miile de oameni ajunşi lângă luciul de apă, cât chemaţi de ritualul dinainte ştiut, cât forţaţi să se ascundă sub faldurile pădurii de căldura toropitoare din casă.

A fost frumos. Un ceremonial religios,scufundarea acorei de flori, întru cinstirea eroilor marinara şi o defilare a flotilei. Da, zic bine flotilă, pentru că pe Lacul Bicaz sunt şi vapoare, ce-i drept de dimensiuni mai mici, dar şi şalupe şi bărci cu motor, funcţie de serviciile în care sunt angajate. Interesant a fost că lumea s-a înşirat spre a se urca pe puntea vaselor şi a face un ocol pe cei 30-35 de kilometri ai acumulării. Aveam să deduc mai după amiază că încântarea pentru unii a fost fără margini. Ceea ce mi-i greu să relatez este ceea ce am văzut sub poalele Ceahlăului, la Izvorul Muntelui.

O adevarata staţiune, cu vile şi locuri de popas, dar mai ales cu un soare şi cu o curăţenie
cum rar mi-a fost dat sa vad. Nu mai vorbesc de felul aparte al oamenilor de a te primi si de a-şi face meseria de gazde. Ce mai, admirabili ...

Cred că reportajul realizat spune totul. Iar eu adaug doar că la Izvorul Muntelui, acolo sub Ceahlău, turismul de calitate este la înălţime, din toate punctele de vedere.

Ascultaţi un reportaj de Ştefan Daraban.