Transfăgărăşanul – Regele drumurilor din România

Natura sălbatică, peisajele unice şi mai ales aventura rutieră la înălţime fac din Transfăgărăşan o destinaţie obligatorie pentru orice şofer care se respectă. Cea mai înaltă şosea asfaltată din ţară pune la grea încercare motoarele maşinilor dar şi abilităţile celor de la volan care trebuie să găsească la timp plaja de turaţii corespunzătoare cuplului de care dispune autoturismul.

Construit în timp record (1970 -1974) DN 7 C are 151 km. şi atinge 2042 m. în apropiere de tunelul (fotografie din tunel, mai jos) care desparte judeţele Argeş şi Sibiu.

Din Bucureşti până la Bâlea Lac sunt puţin peste 230 de km. iar turiştii din ţară dar şi din străinătate profită de cele 4 luni în care accesul auto este permis între Piscu Negru km. 104 şi Bâlea Cascadă km. 130 – traseul cel mai spectaculos dar şi cel mai aglomerat pe timpul week-endului.

Din Piteşti Nord până la Curtea de Argeş şoseaua este acceptabilă fără gropi dar cu porţiuni denivelate şi cu lucrări de decopertare.

Adevăratul test al suspensiilor începe din comuna Arefu cu gropi progresive şi curbe strânse pentru ca în tunelul de lângă Barajul Vidraru să ne lovim puternic scuturile şi pragurile în cratere adânci. Drumarii din Argeş cam taie frunză verde la câini pentru că la urcare, pe următorii 20 de kilometri pe malul drept al lacului viteza nu poate depăşi 30 - 40 km.h din cauza carosabilului bombardat. Pe unele porţiuni mai sunt câteva petice dar toţi şoferii trec proba de slalom super uriaş.

La capitolul agrement Lacul Vidraru este o reală mină de aur însă nepusă în valoare. La baraj pasionaţii de adrenalină pot face bungee -jumping (atunci când nivelul lacului nu este prea ridicat) iar accesul spe malul amenajat al lacului de la Cumpăna este greoi pe două drumuri forestiere destul de lungi.. Pe lac sunt câteva curse de vaporaşe care plimbă turiştii nu şi centre de ski nautic sau windsurfing ca în alte zone de agrement.

Dar după un drum de coşmar soferii au parte de o surpriză mult aşteptată, imediat ce lasă lacul în urmă se face linişte în maşină pentru că asfaltul impecabil transformă condusul într-o plăcere. Sunt efectele pozitive ale filmărilor de anul trecut pentru emisiunea TOP GEAR dar şi din primăvară odată cu revenirea Raliului Argeşului pe Transfăgărăşan.

La sfârşitul săptămânii se circulă bară la bară pe serpentinele care nu au parapeţi metalici de protecţie iar emoţiile sunt pe măsură când treci la 2 metri de prăpastie. De peisajele unice se bucură cel mai mult pasionaţii moto care vin în număr mare din străinătate dar şi bicicliştii care coboară în viteză pe şosea.

Mici ambuteiaje se formează lângă cascadă unde şoferii opresc pe drum pentru fotografii şi la ieşirea din tunelul lung de aproape 1 km. Parcarea la Bâlea Lac este total insuficientă pentru miile de maşini care trec zilnic pe Transfăgărăşan iar taxa este de 5 lei pe zi. Şi dacă aventura nu a fost suficientă cu 15 lei poţi încerca şi o coborâre cu tiroliana exact peste căldarea unde copii se mai bat cu zăpadă.

La vale, spre Bâlea Cascadă şoseaua se menţine foarte bună iar indicatoarele recomandă frâna de motor pentru a ajuta discurile încinse şi pentru un control corespunzător al maşinii.

Zilele de glorie ale Transfăgărăşanului se apropie însă de sfârşit pentru că la anul va fi detronat de Drumul Regelui sau Transalpina, şoseaua construită pe vremea romanilor care ajunge la 2200 m în Pasul Urdele.

Să sperăm că nu vom regreta noul strat de asfalt care aduce de obicei şi mizeria pe care românii o lasă în urmă de la nelipsitele grătare !

Mai jos, Transfăgărăşanul văzut prin obiectivul Top Gear.