Pe scurt:
Ascultă Radio Romania ActualităţiAscultă Live Acum: Bună dimineaţa, România! Luni, 27 Iunie

Cele mai citite

Articole recente

Emisiuni

Autor

George Popescu

5 Aprilie 2022
Vizualizari: 482
Comentează add

Invitaţi: dl. prof. dr. Florian Bichir – Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, dl. col (rez) Tudor Păcuraru, editor şi publicist

„ Târgu Mureş 1990”  „ Târgu Mureş 1990” - Conține audio

george-popescu

Târgu Mureş, 19-20 martie 1990. Scenă din timpul confruntărilor interetnice. Credit: emaramures.ro  

Jocuri de război poate fi titlul cel mai potrivit pentru evenimentele de la Târgu Mureş din martie 1990.

 

În martie 1990, conducerea României din acea perioadă a fost victima unui proces de intoxicare, iar populația ei, îndeosebi, cea din Transilvania – români și maghiari deopotrivă – a unui fenomen de dezinformare.

 

Aceasta, împreună cu manipularea și diversiunea în prezentarea evenimentelor de către mass-media – mai puțin în cea din țară și masiv în cea internațională unde agenții de influență și-au făcut din plin jocul – au făcut un rău imens României.

 

Firul evenimentelor a fost prefaţat de tulburările ce-au au avut loc înainte de martie 1990.

Reţinem manifestaţia din 12 ianuarie din Piaţa Victoriei ca tentativă de rocadă a puterii politice, când s-a lansat lozinca „Fără comunişti”. Tot în acelaşi perimetru la 28-29 ianuarie pe fondul unui miting al opoziţiei care cerea dreptul de participare la guvernare, iarăşi au fost înregistrate incidente cu brutalizări de persoane, ca şi în 18 februarie când minerii au intervenit a doua oară pentru a „pacifica” zona în urma unui alt miting de contestare a puterii politice interimare şi a atacării sediului guvernului.

 

Aceste evenimente se constituiau în fragmente ale unei imagini slabe a noului guvern, cu erori şi lipsuri ce ar fi convins pe cei de-acasă şi din afară că România este o ţară neguvernabilă şi încă impresionată serios de atitudini ale vechiului regim.

 

Se cuvine să remarcăm că evenimentele din decembrie 1989 pe lângă aspiraţiile populare pentru drepturi şi libertăţi, de contestare a regimului Ceauşescu au constituit deopotrivă şi prima încercare de spargere a României unitare ca stat suveran şi independent cu ceva vreme înaintea fenomenului de „iugoslavizare” sau destrămarea ţării vecine.

 

Un personaj remarcat de invitaţii ediţiei, autori ai volumului „Zori însângerate. Conflictele interetnice din 1989-1990 în dosarele CNSAS”, apărut la Editura „Evenimentul şi Capital”, 2021 a fost şi Károly Király.

 

Acesta a îndeplinit între 1968–1972 funcţiile de prim-secretar PCR Covasna, membru supleant al CPEx, membru al CC al PCR. Károly Király pierde toate aceste funcții importante în statul comunist român în urma unui scandal sexual.

 

Un alt istoric recunoscut pentru cunoaşterea evenimentelor şi probitate profesională – e vorba de Larry Watts – subliniază : „După decenii de fidelitate servilă faţă de regim, schimbă brusc cursul. Format în mediul sovietic, Király, (…) atacă cultul personalităţii lui Ceaușescu și neprincipialitatea ideologică a regimului, probleme care, deși reale, erau irelevante în contextul politicii în domeniul minorităţilor, pe care le atacase anterior in corpore. Erau însă în deplină conformitate cu scopurile politicii sovietice.” [Larry L. Watts, Extorting Peace: Romania, The Clash within the Warsaw Pact and The End of the Cold War, Editura RAO, 2013, pp. 214-217]

 

Marginalizat politic, Király este contactat de serviciile de informații ungare care îl ajută să își creeze o aură de oponent al regimului. În această calitate, încearcă să mondializeze problema Transilvaniei.

 

În 1981 adresează un memoriu atât Organizației Națiunilor Unite, cât și Conferinței de Pace și Securitate în Europa de la Paris, în care se cerea înființarea Republicii Socialiste Transilvania în cadrul comunității statelor socialiste. [Neagu Cosma, Dumitru Marinescu, Fapte din umbră, vol. IV, București, Editura politică, 1983, p.142]

 

La 26 decembrie 1989 Károly Király elaborează la Târgu-Mureş, împreună cu alții, un document prin care solicită autonomia maghiarilor din Transilvania, drepturi colective etc.

 

A doua zi îi înmânează la București lui Ion Iliescu documentul scris în limba maghiară, iar acesta, din raţiuni electorale şi politice îl numeşte pe Károly Király, la 9 ianuarie 1990, prim-vicepreşedintele al CFSN, omul numărul doi în puterea provizorie.


Din noua calitate, Király desfiinţează CFSN Târgu-Mureş (care era constituit, în consens, la paritate între români și maghiari) şi constituie un nou CFSN format în majoritate de 57% din maghiari. Mulți dintre ei aveau reputaţie iredentistă sau revizionistă.

 

Aceștia, împreună cu Károly Király, vor amorsa o serie de acțiuni, de la înființarea unor sindicate pe criterii etnice, la provocarea crizei separării școlilor, manifestații de intimidare a populației românești, încercarea de scindare pe criterii etnice a Institutului de Medicină și Farmacie (IMF) etc. [Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, De la REGIMUL COMUNIST la REGIMUL ILIESCU, ed. RAO, 2008, pp. 166-172.]


De profanarea monumentelor românești, dar şi de pregătirea psihologică a evenimentelor, inclusiv dezinformare, diversiune, acestea-i revin avocatului Elöd Kincses, vicepreședinte al Consiliului județean Mureș.

 

Invitaţii noştri deţin informaţii din arhiva SRI transferate la CNSAS prin care pot proba apartenenţa avocatului maghiar la structurile operative ale Serviciului 3/3A din cadrul AVÓ – Serviciul ungar de informaţii.

 

Aici e necesar să adăugăm şi din perspectiva pe care o deschide cercetarea istorică prin volumul amintit că evenimentele de la Târgu Mureş s-au bucurat de tot concursul dat de AVÓ, iar în plan politic de patru demnitari ungari de nivelul cel mai înalt: preşedintele provizoriu al Ungariei, Mátyás Szűrös, prim ministrul din epocă, Miklós Németh, ministrul de externe al Ungariei, Gyula Horn, documentat şi ca agent GRU (serviciile militare sovietice de informaţii) şi nu în ultimul râd de ministrul Apărării, Ferenc Kárpáti.

 

Aceştia au orchestrat campania publică de influenţare a opiniei publice internaţionale pentru ca Transilvania să devină un subiect de drept internaţional şi ca atare, acesteia să i se acorde toată atenţia şi soluţiile cuvenite.

 

Soluţiile în opinia părţii ungare erau: fie acordarea autonomei locale şi teritoriale, fie declararea Transilvaniei ca stat independent, fie alipirea la Republica Ungară.

 

Butonul” detonator al crizei de neîncredere şi potenţare a conflictului devine separarea școlilor după ce, printr-o telegramă controversată ministrul educației Mihai Șora decide evacuarea de la liceul Bolyai a 14 clase cu limba de predare română.

 

În mod spontan, elevii români se adună în curtea interioară și scandează: „Suntem frați, nu ne separați!” și „Suntem de naționalitate copii!”

 

Raportul oficial al Parlamentului României privind evenimentele dramatice din 19-20 martie 1990 de la Târgu Mureș menționează explicit drept “factorul detonator” al crizei măsurile arbitrare întreprinse de Mihai Șora, pe atunci Ministru al Învățământului, în dauna elevilor români și în favoarea celor maghiari.

În prima parte a lunii februarie, Károly Király pleacă la Budapesta pentru a se interna într-o clinică medicală. Zvonul care circulă: este grav bolnav de leucemie după ce a fost radiat de Securitate.

 

Conform unui săptămânal budapestan [Képujság, A tizedes még a többiek, nr. 8 din 24.02.1990], la invitația Ministerului Apărării Patriei, la mijlocul lunii februarie sosește la Budapesta și pastorul László Tőkés.

 

La Târgu-Mureș au loc acțiuni psihologice de intimidare a românilor: marșul-procesiune cu lumânări și cărți de la 10 februarie condus de scriitorul András Sütő. 100.000 de persoane, 60.000 aduse din Harghita și Covasna – poate fi interpretat și ca posibil exercițiu de mobilizare.

 

 

La 18 februarie începe o grevă a studenților și profesorilor maghiari de la Institutul de Medicină și Farmacie (IMF). Greva este intens mediatizată pe plan internațional de ziariști olandezi (care vorbesc limba maghiară…) prezenți prompt la acțiune.

 

Crește afluența de ziariști „internaționali” din presă audio-vizuală, înzestrați cu camere video, aparate de fotografiat și de înregistrat, care irită trecătorii cu insistența lor în a pune întrebări tendențioase și care transmit instantaneu „evenimentele”. Toate acestea presupun coordonarea unui „centru de gândire” profesionist.

 

După 15 martie 1990, când în județele Satu Mare, Covasna, Harghita și Mureș au loc manifestări ale populației maghiare, la Târgu-Mureș are loc o rapidă radicalizare a maghiarilor și, în paralel, a românilor. Se ajunge ca, la 16 martie, un iresponsabil să intre în forță cu mașina într-o coloană de demonstranți români pașnici, rănind 14 persoane, patru dintre ele grav.

 

Károly Király, care se întorsese din Ungaria și se afla la Bucureşti, telefonează autorităţilor militare din oraş cerându-le să intervină în mod direct, cu trupe şi tehnică, pentru aplanarea conflictelor inexistente din oraş și a-i proteja pe studenții maghiari din căminele IMF.

 

Vorbind pe un ton autoritar, el susţine că intervenţia ar fi fost aprobată chiar de Ion Iliescu. Ulterior, ajuns preşedinte al României, Ion Iliescu a negat ferm că ar fi dat vreodată o astfel de dispoziţie.

 

După ce criza separării școlilor atinge punctul critic, etnicii români participanţi la mitingurile din Târgu Mureş cer demisia lui Károly Király și a avocatului Előd Kincses, ale cărui apeluri la radio și cuvântări publice erau considerate defăimătoare.

Etnicii maghiari ripostează cu organizarea altor mitinguri. În acest fel, se crează o potenţare a conflictului în mod reciproc.


La 19 martie, conflictul este amorsat. Un grup numeros de săteni din localitățile de pe valea Gurghiului atacă clădirea sediului partidelor politice în care se în care găsea și un sediu al UDMR.

 

Autoritățile locale au susținut că „persoane rămase neidentificate”, au aruncat cu diverse obiecte de la etajul clădirii în grupul de săteni care se deplasa spre clădirea studioului de radio Târgu Mureș pentru a protesta împotriva unui discurs jignitor la adresa românilor. UDMR susține că atacul ar fi fost nemotivat.

 

Clădirea este asaltată timp de câteva ore, poliția e depășită de eveniment, iar când persoanele aflate în imobil sunt evacuate, scriitorul András Sütő este grav molestat.


Situaţia se deteriorează iar peste doar o zi, la 20 martie izbucnește un conflict violent între o masă compactă de maghiari numărând 15-16.000 de persoane și alta de români estimată la 2000-3000 de persoane după ce cordonul firav de polițiști care despărțeau cele două tabere este rupt.


Rezultatul: 6 morți, câte trei din fiecare tabără, și 168 de răniți: 33 de naționalitate maghiară și 135 de naționalitate română.

 

Solicitarea reprezentanţilor maghiari a fost ca românii să înceteze violenţele şi să curme intenţia de pogram sau purificare etnică îndreptată împotriva lor.

 

O acuzaţie ce a ţinut titlurile presei internaţionale zile şi săptămâni pentru a crea presiune internaţională în favoarea minorităţii maghiare din România.

 

Mai mult, una dintre victime, a fost prezentată ca mărturie evidentă a violenţei de grup a românilor, doavadă a şovinismului şi naţionalismului exercitat de etnicii români, cu toate că victima nu a fost etnic maghiar, ci un român, Mihăilă Cofariu.

 

Mihăilă Cofar, victimă, a fost prezentat în documentarul Bad Neighbours – Vecini răi – difuzat de televiziunea Channel Four din Marea Britanie, ca și de televiziunea ZDF din Germania, drept student maghiar bătut bestial pentru că solicita înfiinţarea unei universităţi maghiare.

 

Argumentul decisiv a fost că nefericitul purta un pulover verde. Au fost consemnate diferite acuzaţii produse de partea maghiară că serviciie de informaţii româneşti acţionau împreună cu membri ai Mişcării Legionare pentru provocarea incidentelor. Acuzaţii nefondate de conţinutul publicat şi de invitaţii ediţiei de faţă.

 

Cele două televiziuni nu și-au cerut scuze nici când s-a dovedit că au dezinformat publicul. Ulterior, Peter Swain, regizorul filmului Bad Neighbours – Vecini răi – prezentat de Channel 4 – a recunoscut într-un interviu cu ziaristul Mihai Mincan că a „distorsionat realitatea”, că filmul a fost comandat după „evenimentele din 20 martie” și că a fost plătit de un producător originar din Ungaria, Paul Neuberg și a precizat că el nu i-a consultat pe reprezentanții românilor, ci doar pe ai maghiarilor. Întrebat dacă cunoștea identitatea reală a victimei, Swain a răspuns că da, știa, dar că faptul nu-l interesa…

 

Dacă provocarea ar fi reuşit la Târgu Mureş, etnicii maghiari revoltaţi de cruzimile românilor ar fi continuat manifestările de protest şi în alte oraşe din Transilvania, planificate de operatori planului „Aurora zorilor”: Oradea, Cluj şi Alba Iulia.

 

Recapitulând după argumentele pe care le regăsiţi şi în fişierul audio al ediţiei putem sintetiza următoarele puncte de parcurs:

 

Etapa I – pregătirea: consolidarea unei solide structuri mediatice îndreptate atât spre Transilvania, cât şi spre Occident, folosind nu numai mass-media clasică, ci şi electronică (radio şi TV) pentru diabolizarea românilor prin calomniere şi injurii.

 

Victimizarea Ungariei care ar fi fost ameninţată şi cumpărarea complicităţii unei Mari Puteri de preferinţă Franţa, profitând de iluzia românilor că le-ar fi necondiţionat prietenă.

 

Activizarea iredentismului prin încurajarea câtorva membri ai comunităţii maghiare să propage conceptul de autonomie într-o formă denaturată de autodeterminare, condiţia esenţială fiind epurarea etnică.

 

Constituirea de liste de duşmani şi simpatizanţi în vederea constituirii acţiunilor viitoare ale unei Coloane a V-a.

 

Atragerea în aceste planuri a unui aliat de la Răsărit, de preferinţă URSS, interesat în destabilizarea României.

 

Etapa a II-a. Trecerea la fapte

 

Constituirea de nuclee teroriste şi de sabotaj, infiltrarea informativă în instituţiile statului român.

 

Lansarea pe căi oficioase de ameninţări de natură teroristă pentru a descuraja orice rezistenţă a populaţiei româneşti din Transilvania.

 

Vizarea familiilor etnic mixte prin ameninţări explicite pentru a crea neîncredere între cele două comunităţi.

 

Confecţionarea unui pretext ce ar fi prezentat o Românie devenită un risc pentru stabilitatea întregii zone.

 

Lansarea de ameninţări militare pe căi oficiale pentru a crea impresia iminenţei unei stări de război între Ungaria şi România.

 

Etapa a III-a Punctul de cotitură.

Acte de sabotaj destinate să declanşeze manifestări publice de nemulţumire în rândul ambelor comunităţi etnice, incidente cât mai ample, intens mediatizate

 

Destabilizarea Armatei Române, astfel încât protestele să devină sângeroase.

 

Determinarea aliatului de la Răsărit, URSS să intervină, asumându-şi aproape integral partea militară a operaţiunii, prezentată ca misiune de stabilitate, cu complicitatea Marii Puteri cumpărate anterior – Franţa.

 

Introducerea de observatori din Ungaria care să instrumenteze un plebiscit sub presiunea Coloanei a V-a şi a propagandei, astfel încât Transilvania să devină „autonomă”, cu perspectiva unirii cu Ungaria chiar cu preţul neonorării tratatelor pe care aceasta le-a parafat, semnat şi ratificat.

 

 

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 4 aprilie 2022 (integral)

 

 

 

Regia de montaj: Alina Iaurum şi Mădălina Niculae

 

Regia de emisie: Victor Mihăescu şi Mirela Drăgan

 

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00. 

 

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321 

 

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la :  www. romania-actualitati.ro


Etichete BudapestaAVÓBucureştiTârgu MureşMoscovaURSSUngariaTransilvaniaetnicconflictlimbăşcoliprotestconspiraţieautonomieplebiscitunitarindependenţărevoluţieMihăilă Cofariupropagandădiversiuneservicii secreteArmata RomânăIliescuColoana a V-aMátyás SzűrösMiklós NémethGyula HornGRUFerenc KárpátiKároly KirályCFSN Târgu-MureşElöd KincsesSRICNSAS

Articole cu teme similare:

Recomandarile editorului:

X

Candidaţii la preşedinţia Comisiei Europene participã la o dezbatere Eurovision, la Parlamentul European - Video Live