Superschi de la naftalină

În contextul crizei parcă fără de sfârşit şi al perspectivelor sublime care lipsesc cu desăvârşire, România pare tentată să scoată aşii... de la naftalină!

Festivalul Olimpic al Tineretului European – se pare că ăsta ar fi pretextul reactualizării proiectului “Superschi în Carpaţi”, realizat în 2007 de o firmă austriacă de specialitate. Până în 2013, scrie Adevărul online, ar trebui investite circa 65 de milioane de euro în refacerea ori construcţia infrastructurii din staţiunile de pe Valea Prahovei plus Poiana Braşov. Sună bine, ce să zic, iar dacă mai şi iese... poate renunţăm de tot la cacealmale şi jucăm cu ce avem în mână.

Observ că singurul mod prin care se poate urni ceva în ţara asta este condiţionarea. Condiţionarea cu implicaţii naţionale – nu neapărat pe sport, dar dacă merge? Nu aşa s-a pornit şi a funcţionat reconstrucţia stadionului 23 August – Lia Manoliu? Şi dacă aşa se va întâmpla şi cu “superschiul” ăsta, cum să nu zic: dacă e musai să condiţionăm îmbunătăţirea infrastructurii naţionale de nişte competiţii internaţionale la care ca organizatori n-avem voie să ne facem de baftă, haideţi să purcedem! Nu vreau chiar Olimpiadă de iarnă, dar o etapă de Campionat Mondial pe o pistă de bob undeva în apropiere de Sarmisegetuza Regia ar înlesni poate şi accesul înspre acest monument de patrimoniu; nu-mi trebuie circuit de Formula 1 între Câmpeni şi Nucet, dar un grand-prix de mountain bike în jurul peşterii Scărişoara ar schimba probabil concluzia vizitării gheţarului din aventură în plăcere; şi nu vreau nici Campionat Mondial de fotbal (sunt sătul de suporterii noştri, n-am nevoie şi de-ai lor), dar nu cred că ne-ar strica unul de handbal – poate s-ar mai plomba măcar drumurile judeţene de prin Vâlcea, Constanţa, Caraş-Severin, Bacău ori Maramureş.

Proiecte ar mai fi – la naftalină, la sare, pe unde le-or fi pus; motivaţii văd că găsim mai greu...