Sturionii Dunării

Prohibiția totală a sturionilor a fost extinsă recent (la finalul lunii aprilie), până în 2021, pentru încă cinci ani.

În ciuda încercărilor de repopulare artificială a Dunării, specia din era dinozaurilor este ameninţată cu dispariţia.

Pescuitul ilegal, în special pentru caviar, reprezintă principala amenințare directă la adresa supravieţuirii sturionilor din Dunăre, însă nu pot fi neglijate nici alte amenițări, cum ar fi distrugerea habitatului şi întreruperea rutelor de migraţie, în special în zonele în care s-au construit baraje.

La nivel mondial, cel mai mare producător de sturioni a fost Uniunea Sovietică unde, în anul 1978 se capturau peste 28.000 tone de sturioni.

În acelaşi an, la noi erau capturate 94 tone de sturioni. Înregistrările capturilor de sturioni în România datează din 1920, an în care s-au prins 455 tone de sturioni. Recordul de captură a fost însă în anul 1939, cu 1.144 de tone sturioni.

Capturile din România au căzut dramatic, după mijlocul anilor '70, când au fost construite hidrocentralele de pe Dunăre.

Importanţa economică excepţională şi cererea din ce în ce mai mare de caviar au făcut ca toate speciile de sturioni de pe glob sa fie incluse sub protectia CITES (Conventia privind Comerţul Internaţional cu Specii Ameninţate). CITES a fost înfiinţată în anul 1975, România aderând la această convenţie în noiembrie 1994.

Prin această convenţie, exportul de către fiecare ţară membră a sturionilor sau caviarului se desfaşoară pe baza unor cote alocate fiecărei ţări, precum şi pe baza unor reglementări deosebit de dure.

Până la sfârşitul anului trecut, un proiect amplu a fost derulat de World Wild Found, coordonat în România de Cristina Munteanu, împreună cu birourile din Bulgaria şi Austria. Mai este, însă nevoie de timp şi soluţii- pentru salvarea sturionilor, dar şi pentru comunităţile care din asta aveau singura sursă de venit.

AUDIO: Sturionii Dunării. Documentar difuzat pe 15 iunie 2016 la Radio Romania Actualităţi.