Spital.ro

Da, agresivitatea în orice formă şi în orice moment nu poate fi tolerabilă, cu atât mai puţin într-un spaţiu în care se presupune că te duci să te vindeci, să TE cauţi de probleme, nu să cauţi scandal.

Deşi nu e primul şi din păcate probabil nici ultimul, incidentul cu asistenta agresată la Spitalul Elias din Bucureşti în decembrie 2015 a repus în discuţie conexiunea pacient-cadru medical.

Şi, mai cu jumătate de gură, mai pe şleau, a fost identificată adevărata cauză a majorităţii hibelor de pe această relaţie: sistemul.

Sistemul care e sublim, dar pârâie pe la toate încheieturile, care practic te obligă să-l eludezi pe cât se poate, care moare el însuşi în fiecare zi sub ochii trişti ai bolnavilor, ai răniţilor şi ai rudelor ori aparţinătorilor acestora, sistemul care, uneori, în loc să te facă bine, mai rău te îmbolnăveşte! De ale tale, de ale altora, de altele, de nervi, de toate celea...

Iar cum rezolvarea tuturor acestor probleme chiar cred că stă exclusiv în mâinile gestionarilor sistemului, nu vreau decât să arunc o vorbă, nimic mai mult, dinspre partea cealaltă a... gardului; că sunt probleme şi pe-aici, pe la noi, prin curte, nu doar în incintă!

Că şi pacienţii, nu doar personalul medical trebuie să fie ocrotiţi, respectaţi, băgaţi în seamă...

Cred că ne-am găsit fiecare dintre noi la un moment dat în situaţia de intra într-un spital cu o... problemă oarecare. Iar până să dibuim ghişeul, uşa, persoana de la care să cerem o informaţie (o informaţie – atât!), mai că era să ne-apuce ziua de mâine.

Nu mai pomenesc de cazurile în care ne-am lăsat păgubaşi! Aşa că până la rezolvarea pe cale oficială a acestor disfuncţionalităţi, propun o măsură pe cât de simplă, pe atât de eficientă: angajarea de hostese.

Ca la restaurant! Tinere, frumoase, amabile, de să-ţi treacă... orice numai când le vezi! Sau, varianta pentru doamne, tarzani în frac! „Bună ziua, bine aţi venit, cu ce pot să vă ajut?

Aveţi un picior rupt? Ăsta? Nu ăsta? Atunci ăstălalt? Nicio problemă! La noi în spital piciorul dumneavoastră va fi tratat ca şi cum ar fi al nostru! Vă rog să-l lăsaţi la camera de gardă şi să reveniţi peste două săptămâni. Cu altceva pot să vă mai fiu de folos?”

Sigur că fabulez, însă pricina rămâne: în spitalele româneşti, dacă nu intri pe targă ori cu salvarea, slabe speranţe să te bage cineva în seamă...