Situaţia din Peninsula Coreeană

Ediţia din 18.04.2013 poate fi ascultată și descărcată din secţiunea Podcast.

Pagina oficială de facebook a emisiunii: www.facebook.com/euroatlantica.

Doamnelor şi domnilor, bună-seara. La începutul săptămânii o foarte mare parte a Planetei se aştepta ca din Coreea de Nord să se lanseze o rachetă. Din fericire nu s-a întâmplat, pentru că cine ştie ce-ar fi putut urma. Astă-seară pe agenda noastră la "Euroatlantica" aceeaşi situaţie explozivă din Peninsula Coreeană datorată 'efuzuinilor patriotice' ale conducerii de la Phenian din Coreea de Nord şi încercăm să desluşim ce se întâmplă şi de la ce, de unde a plecat tot ce se întâmplă acolo împreună cu Dorin Chioţea, ziarist, aflat aici în studio lângă mine. Să precizăm că aţi fost acolo, deci vom vorbi cu cineva care a văzut, şi e om tânăr. Şi, de asemenea, cu mai multe corespondenţe de la colegii noştri să aflăm punctele de vedere ale europenilor, ale americanilor, ruşilor faţă de această situaţie, precum şi legătura, poate, în timp şi spaţiu între Teheran şi Phenian, iar pentru situaţia militară a ceea ce se întâmplă acum acolo vom avea o legătură cu colonelul în rezervă Ion Petrescu, iar pentru a vedea de unde a plecat, poate, acum 60 de ani şi toată povestea care astăzi înfierbântă lumea - există totuşi un pericol de război, de ce să n-o spunem cu subiect şi predicat - cu domnul Dorin Matei, redactor-şef la "Magazin Istoric". Aşadar, aceasta va fi "Euroatlantica". Ţine numai până la 21.30, urmează fotbal, Oţelul Galaţi-Petrolul Ploieşti.

Domnule Chioţea, trecând de fotbal, aţi fost în Coreea de Nord. Ce v-a frapat acolo? De ce se ţin atât de băţoşi, poate, acei oameni?

Dorin Chioţea: Populaţia nu ştiu cât se ţine de băţoasă, cu siguranţă conducătorii statului se ţin extrem de băţoşi. Este şi o modalitate de a perpetua acest regim. Oamenii sunt spălaţi pe creiere de trei generaţii, de când s-au născut, inducându-li-se ideea că duşmanul, Statele Unite ale Americii în primul rând, este ţara unde americanii, aş putea să spun, sunt cel mai urâţi de pe această planetă, Statele Unite ale Americii nu-i lasă să se dezvolte şi permanent ei vor să-i distrugă. De aici regimul are această justificare pentru cheltuielile enorme militare de peste 8 miliarde de euro pe an, ceea ce este enorm pentru o ţară precum Coreea de Nord, 30% din Produsul Intern Brut - este ţara care acordă cheltuielilor militare procentual din Produsul Intern Brut cea mai mare parte, din lume...

Realizator: Au un PIB în jur de 40 de miliarde de dolari americani la o populaţie de 24 de milioane aproximativ şi suprafaţa cam jumătate cât România, vreo 120.000 de kilometri pătraţi.

Dorin Chioţea: De pildă, cea mai mare companie din lume din punct de vedere al capitalizării - e vorba de Apple - are economii cash în valoare de 140 de miliarde de euro. Asta ca să putem să facem... Deci e o ţară săracă, asta vreau să spun...

Realizator: Cu un milion de soldaţi...

Dorin Chioţea: Cu un milion de soldaţi, peste un milion de soldaţi. Cifrele sunt încă secrete - 1 milion, 1,2 milioane se estimează - şi tocmai aceasta este justificarea regimului pentru sărăcie: Domne, investim în armată pentru a fi puternici, după care ne vom ocupa şi de economie. Doctrina aceasta se numeşte 'Songun' la ei, 'Military First' ar spune analiştii americani, adică 'Armata înainte de orice' şi este justificarea perfectă a regimului. Tipul de armată pe care-l are - că trebuie subliniat aici - Coreea de Nord nu este însă atât de speriat. Armata este folosită la munci agricole exact cum se folosea pe vremea lui Ceauşescu. Nu vă imaginaţi o armată foarte antrenată, o armată foarte pregătită...

Realizator: Dar totuşi ţinută sub alertă...

Dorin Chioţea: Ţinută sub alertă şi se face obligatoriu, şi bărbaţii şi femeile fac armata în Coreea de Nord, bărbaţii sunt obligaţi să satisfacă 7 ani de serviciu militar în medie, pentru că poţi fi pe viaţă 'apevist', cum s-ar spune, 'armată pe viaţă', cum era o glumă pe vremea comunismului la noi. Este şi o modalitate, pe de altă parte, de a scăpa cumva de grija zilei de mâine, o siguranţă, atât cât poate fi ea, din punct de vedere economic, în Coreea de Nord. Însă această armată, repet, din punctul meu de vedere, este una care foloseşte armament învechit, care nu este antrenată, deci în cazul unui conflict sigur că ar putea să facă rău şi dacă ai o armată de un milion de oameni, dotată cu suliţe, furci şi topoare, tot scapă câţiva să facă rău, darămite una cu rachete şi cu în general armament chinezesc şi rusesc, cumva depăşit moral, pentru că şi ruşii, şi chinezii trebuie să îşi vândă cuiva stocurile a ceea ce au, ei folosesc această chestiune hrănind de fapt orgoliile populaţiei, care este ţinută într-o izolare completă.

Realizator: Vom vorbi şi despre izolare, am rugat-o pe Arina Petrovici să ne aducă la zi cu ultimele evoluţii din zonă şi apoi îl vom auzi cu partea militară, în direct, pe domnul colonel Petrescu.

Reporter: Feroce, slabă şi absurdă - aşa este descrisă de Stratfor strategia Coreei de Nord. Într-o analiză recent publicată, fondatorul reputatei companii, George Friedman, nota că "înainte de toate nord-coreenii s-au definit prin ferocitate, susţinând că au sau sunt pe cale să obţină o armă devastatoare, apoi, jucând pe cartea sărăciei, s-au arătat slabi, astfel că indiferent cât de feroce s-ar pretinde, nu ar avea niciun sens ca lumea să îi provoace, pentru că, în orice caz, tot către colaps se îndreaptă. În al treilea rând, regimul de la Phenian este absurd, câtă vreme e în stare să se expună celor mai mari riscuri posibile la cea mai mică provocare". George Friedman concluzionează că "nu poţi juca poker cu un nebun, pentru că este total impredictibil". După ce a ameninţat că va ataca Coreea de Sud, Japonia şi baze militare din regiune, după un şir lung de declaraţii care mai de care mai virulente, Coreea de Nord a ajuns să pună precondiţii pentru a discuta cu Occidentul. Astăzi, Phenianul a dat publicităţii o listă rigidă cu precondiţii pentru orice convorbiri viitoare cu Statele Unite şi cu Coreea de Sud. Lista include scuze pentru ceea ce Phenianul a numit acte provocatoare împotriva sa, ridicarea sancţiunilor impuse de Naţiunile Unite şi încetarea exerciţiilor militare comune americano - sud-coreene. Comisia Naţională pentru Apărare din Coreea de Nord susţine că acceptarea acestor termeni ar reprezenta o dovadă a bunelor intenţii. Coreea de Sud afirmă că sunt de neînţeles condiţiile puse de Nord pentru reluarea dialogului şi a îndemnat Phenianul să înceteze cu revendicările absurde. Cu câteva zile în urmă, secretarul de stat american, John Kerry, a afirmat că o reluare a dialogului va avea loc numai dacă Phenianul îşi va schimba comportamentul şi va respecta obligaţiile internaţionale, în special cele referitoare la programul său nuclear. În orice caz, condiţiile pentru reluarea dialogului constituie acum tema dominantă în Peninsula Coreeană.

Realizator: Îi mulţumesc Arinei Petrovici. Domnule colonel Petrescu, bună seara!

Ion Petrescu: Bună seara!

Realizator: Aduceţi-ne la moment cu situaţia militară de pe teren. Ştiu că sunteţi foarte atent şi foarte riguros.

Ion Petrescu: În primul rând, aş reitera o afirmaţie făcută chiar la postul public de radio, în urmă cu câteva zile. Momentul psihologic, în Peninsula Coreea a trecut, şi asta ca urmare a întâlnirii pe care John Kerry a avut-o cu preşedintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping. Efectele s-au văzut azi. Dimineaţă, ceea ce spunea şi colega dumneavoastră, a fost poziţia, firesc, dură, pentru că atunci când negociezi trebuie să începi cu lucruri de la care poţi ceda ulterior la tratative şi vestea de ultimă oră este ceea ce de la bordul avionului prezidenţial Air Force One a transmis purtătorul de cuvânt Josh Earnest, care a afirmat în numele preşedintelui SUA că America rămâne deschisă pentru negocieri autentice şi credibile cu Coreea de Nord. Acest semnal este deosebit de valoros, pentru că arată că atât la Phenian, cât şi la Washington DC s-a creat un cap de pod, pozitiv, constructiv, care ar urma să ducă la negocieri din cele mai importante. Este normal, pentru moment, ca vocea Seulului să nu fie luată în calcul, după cum aţi observat că nici Moscova şi nici Tokyo nu au reacţionat până acum la declaraţiile mai degrabă fanfaronarde ale Phenianului. În acelaşi timp, aş face observaţia că nu se mai pune sub nicio formă în următoarea perioadă, săptămână sau lună de zile problema vreunei confruntări militare şi nici măcar a unui incident armat care ar putea să ducă la un conflict local. Ceea ce vedem în Coreea de Sud, informaţiile de astăzi sunt că se investeşte masiv în dotarea armatei sud-coreene care se simte într-un deficit de pildă de tancuri - are doar 2.400 în raport cu cele 4.200 de tancuri nord-coreene - dar este evident că nu se va ajunge la o luptă terestră. În acealşi timp, au anunţat tot astăzi sud-coreenii că vor cumpăra un număr important de elicoptere americane de luptă pentru a contrabalansa diferenţa dintre forţa de izbire teoretică a armatei nord-coreene la capitolul forţe terestre. Cred că prin această declaraţie dată de la bordul aeronavei prezidenţiale, care este dincolo de semnalul pozitiv şi extrem de fermă în sensul că se aşteaptă de la regimul nord-coreean să fie deschis la negocieri credibile, autentice şi trebuie să dea semnale clare că nu se va repeta ceea ce s-a întâmplat până acum, vom asista în perioada următoare, chiar într-o variantă nevizibilă pentru opinia publică, la începerea convorbirilor pe căi mai puţin cunoscute - şi vă dau o cale care deja a fost tatonată de americani: convorbirile cu oficialii nord-coreeni care se află la sediul ONU din New York. Deci, eu cred că Peninsula Coreea se îndreaptă în momentul de faţă spre o zonă mai liniştită.

Realizator: Ar fi bine pentru toată lumea. Vă mulţumesc foarte mult, domnule colonel.

Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut.

Realizator: Domnule Chioţea, să ne aducem aminte că această, cum spunea colega mea, poate ferocitate în cuvinte a apărut de la lansarea ideilor ciuce de către fondatorul Coreei de Nord, Kim Ir Sen, acum aproape 60 de ani, idei ciuce care însemnau suveranitate politică, independenţă economică şi autonomie militară. Cum le-aţi văzut acolo?

Dorin Chioţea: Da, sunt nişte utopii, evident, pentru că a nu colabora din punct de vedere economic, asta este centrul ideilor ciuce, faptul că i se induce acestui popor faptul că poate să-şi realizeze toate obiectivele economice prin forţe proprii, deci nu doresc să facă importuri, nu doresc decât să facă exporturi, n-au nevoie de nimic din alte părţi de nici un fel de ajutor. Nu ai cum să nu fii conectat, mai ales în mileniul III şi cu atât mai mult pe criza asta la ceea ce înseamnă economia globală. Legat de forţa militară şi de celelalte... Astea sunt de fapt cele trei caracteristici ale aşa-ziselor Opere ale lui Kim Ir Sen care se găsesc prin toate colţurile capitalei nord-coreene, prin toate hotelurile, sunt zeci de volume, aşa cum şi la noi erau volume cu Nicolae Ceauşescu, scrise într-o limbă de lemn impecabilă, traduse în nu ştiu câte limbi, inclusiv în ziua de astăzi se mai traduc. Este şi un turn, apropo, al ideilor ciuce care are 170 de metri. Am urcat în el. Pe criza de electricitate care există şi pe întreruperile de electricitate care există în Phenian sunt două locuri publice luminate în permanenţă: acest turn al ideilor ciuce care are o flacără sus, la 170 de metri. Este o structură de granit, se urcă cu un lift acolo, mi-e şi groază să mă gândesc cât o fi costat pentru că e foarte bine realizat, e o capodoperă inginerească, chiar dacă este un kitsch evident din punct de vedere artistic - şi statuile - acum sunt două, a apărut şi statuia lui Kim Jong Il alături de cea a lui Kim Ir Sen, când am fost eu era doar a lui Kim Ir Sen. Acestea sunt singurele locuri luminate de acolo, nu se întrerupe curentul niciodată în preajma lor, se văd de la zeci de kilometri distanţă. Nord-coreenii din păcate sunt îndoctrinaţi. Sigur că şi Coreea de Sud apropo de ce spunea şi domnul colonel, cheltuie pentru înarmare cam de trei ori în fiecare an faţă de cât cheltuie Coreea de Nord. Este şi o dorinţă - că, uite, trecem de la una la alta - şi a americanilor să-şi vândă elicopterele, armamentul, să menţină nişte trupe care sunt plătite din banii contribuabilului sud-coreean...

Realizator: Dar, pe de altă parte, Coreea de Sud a fost unul dintre tigrii asiatici care s-au dezvoltat senzaţional...

Dorin Chioţea: Absolut, cu ajutor american. Acum, evident, sigur că da, este una dintre ţările cu foarte mare progres, este o ţară deschisă către lume, spre deosebire de Coreea de Nord. Iată, eu ţin legătura cu Ambasada Coreii de Nord, le-am cerut în aceste zile - inclusiv ieri am vorbit cu adjunctul ambasadorului Kim la telefon - le-am cerut opinii legate de acest lucru. Probabil că le este interzis să comunice. Mă trimit tot timpul la telegramele oficiale.

Realizator: Vă propun, doamnelor şi domnilor, la "Euroatlantica", acum, să urmărim două materiale primite de la colegii noştri, Ani Sandu din Statele Unite şi Alexandr Beleavschi de la Moscova, exprimând puncte de vedere ale unor cercetători. Dar sunt interesante. Să le urmărim.

Redactor - Ani Sandu: Preşedintele Barack Obama spune că se aşteaptă şi la alte acţiuni provocatoare din partea Coreei de Nord în săptămânile care urmează. El a adăugat însă că nu consideră că Phenianul are capacitatea de a înarma o rachetă cu un focos nuclear, asta după ce, recent, un raport al Agenţiei de Informaţii a Departamentului Apărării menţiona contrariul, punând în acelaşi timp sub semnul întrebării precizia armei rezultate. Preşedintele Obama spune că speră ca tensiunile din peninsula coreeană să fie rezolvate pe cale diplomatică. Şi Gregg Brazinsky, profesor la George Washington University, spune că se aşteaptă ca tensiunile să dureze câteva săptămâni.

Gregg Brazinsky: Coreea de Nord ar putea să lanseze o rachetă. Este o probabilitate foarte mare ca acest lucru să se întâmple. Cred că ar putea exista şi alte provocări din partea Phenianului, aşa cum au mai fost şi în trecut, să tragă proiectile asupra insulelor sud-coreene, să captureze vase sau jurnalişti. Ceea ce nu cred că o să vedem va fi o confruntare majoră, să izbucnească un război între Coreea de Nord şi Coreea de Sud. Nu cred că Phenianul va lansa o rachetă cu focos nuclear asupra Japoniei sau Coreei de Sud, pentru că, în cele din urmă, cred că regimul nord-coreean vrea să supravieţuiască, liderii vor să rămână la putere. Statele Unite şi Coreea de Sud vor să evite un război, dar cred că în ciuda retoricii belicoase şi agresive a liderilor nord-coreeni, şi aceştia vor să-l evite, iar acţiunile lor vor fi limitate. Deci vom auzi în continuare multe ameninţări, dar e mai degrabă vorba de tunete, care nu cred că vor fi urmate de prea multe fulgere.

Redactor: Cum interpretaţi reacţia Statelor Unite la tensiunile în creştere din ultima perioadă?

Gregg Brazinsky: Reacţia Statelor Unite a fost, în primul rând, de a încerca să-şi apere aliaţii din regiune. În al doilea rând, Statele Unite au interesul de a menţine stabilitatea în regiune. Nu vor să izbucnească un război cu Coreea de Nord, dar în acelaşi timp, preşedintele Obama nu vrea să pară slab şi împăciuitor faţă de Coreea de Nord. Cred că, discret, Statele Unite lucrează alături de China, încearcă s-o convingă să aibă un rol mai activ în calmarea Coreei de Nord. Cred că va fi foarte important ce va face China în următoarele săptămâni atât în ceea ce priveşte rolul său în regiune, cât şi a felului în care va fi rezolvată situaţia aceasta tensionată.

Redactor - Alexandr Beleavschi: Trecerea crizei coreene din faza ameninţărilor şi demonstraţiilor de forţă în cea a târgului politic pare să arate că vârful acesteia a fost depăşit, deşi riscul recidivării rămâne, aşa cum a spus în interviul pentru Radio România expertul rus Anton Hlopkov, de la Centrul de Studii pentru Energie şi Securitate, redactorul şef al publicaţiei "Clubul Nuclear".

Anton Hlopkov: Retorica tuturor părţilor în legătură cu această criză a devenit mai echilibrată în ultimele zile. A prezice astăzi cum se va încheia criza este un lucru ingrat. În opinia mea, rămân valabile toate variantele, toate scenariile, atât trecerea la reglementarea diplomatică a crizei şi reluarea dialogului, cât şi deriva spre escaldarea militară. Este important din acest motiv ca toate părţile să manifeste reţinere, atât regimul nord-coreean, cât şi Coreea de Sud şi Statele Unite, care îşi continuă exerciţiile militare în regiune.

Redactor, Alexandr Beleavschi: La fel de importante vor fi însă şi concluziile Statelor Unite, a subliniat pentru Radio România, Aleksandr Voronţov, şeful Secţiei Coreea şi Mongolia din cadrul Institutului de Orientalistică al Academiei ruse de Ştiinţe. El reaminteşte că precedentele două administraţii americane, Clinton şi Bush, au avut în perioada primului mandat relaţii tensionate şi chiar conflictuale cu Phenianul, în timp ce în mandatul secund, nefiind constrânse de rigorile realegerii, au optat pentru soluţii diplomatice şi contacte directe.

Aleksandr Voronţov: Dacă există înţelegerea că această mişcare în spirală, în sensul creşterii escaladării, trebuie oprită, atunci Statele Unite vor trebui să acţioneze în direcţia normalizării relaţiilor cu Phenianul. În Statele Unite existau anumite aşteptări, că regimul nord-coreean se va prăbuşi de la sine, că un colaps al acestuia este inevitabil, că timpul lucrează în favoarea Americii care trebuie doar să aştepte. Acum însă, eu cred că există înţelegerea că regimul nu intră în colaps, că este destul de viabil şi cu el trebuie să ai de-a face. Sigur, acesta este punctul meu de vedere, pentru că nu am de unde să ştiu cum va reacţiona Washingtonul. În ceea ce îi priveşte pe nord-coreeni, aici lucrurile sunt simple. Normalizarea relaţiilor cu Statele Unite este prioritatea lor. De ce? Pentru că numai Statele Unite le pot oferi garanţiile de securitate necesare. Fiind singurii care reprezintă pentru Coreea de Nord un pericol real, americanii sunt şi singurii care pot elimina acest pericol. Sigur, va avea loc un târg, dar cât de departe se va merge nu se poate şti, deşi eu cred că există posibilitatea unor soluţii negociate constructive. Din ceea ce pot deduce, nimeni nu are planuri de război deoarece pentru Coreea de Nord va fi o sinucidere, pentru Coreea de Sud o catastrofă, China nu va permite aşa ceva, Rusia nu are nici ea nevoie de un război, ca de altfel nicio ţară vecină.

Realizator: Avem acuma legătura în direct cu domnul Dorin Matei, redactor şef la "Magazin Istoric". Bună seara, domnule Matei!

Dorin Matei: Bună seara!

Realizator: Totuşi, trebuie să facem şi un recurs la istorie, să ne aducem aminte de confruntarea reală care a avut loc la începutul anilor '50 în Peninsula Coreeană. Puneţi-ne dumneavoastră în temă.

Dorin Matei: Da, un recurs la istorie e întotdeauna binevenit, mai ales că poate să aducă şi o doză de calm, pentru că mă gândesc - am urmărit zilele astea şi presa de la noi, şi presa internaţională - am avut senzaţia că mai curând presa de la noi era îngrijorată de ideea unui război decât cea internaţională. De altfel, televiziunile de la noi au mai multe breaking-news-uri într-o zi decât are CNN-ul într-o lună... Urmărind puţin logica evenimentelor, ele nu diferă foarte mult de ce s-a întâmplat până acum. Dar haideţi să facem întâi rapida incursiune în istorie. Acum şaizeci de ani, la 25 iunie 1950, izbucnea acel război coreean, care avea să dureze trei ani, o lună şi două zile, un război care venea din faptul că la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Peninsula Coreeană fusese împărţită în două.

Realizator: Celebra Paralelă 38.

Dorin Matei: 38 de grade, partea de sud revenea americanilor, partea de nord - sovieticilor. Încă de la începutul anului 1950, Kim Il-Sung a făcut mai multe drumuri şi la Moscova, şi la Beijing, şi a pregătit din timp acţiunea militară, a pornit totul lansând ideea unor alegeri generale în Coreea, care evident că nu s-au mai ţinut, au început tot felul de conflicte la frontieră şi la 25 iunie au declanşat ofensiva, coreenii de sud au fost luaţi prin surprindere, CIA-ul a fost luat prin surprindere, atunci dăduseră prognoza că nu vor ataca, au avansat rapid în Coreea de Sud, profitând de faptul că URSS-ul boicota Consiliul de Securitate din cauza faptului că chinezii erau reprezentaţi de Taiwan şi de China şi deci sovieticii nu participau la şedinţele Consiliului de Securitate; SUA au impus o rezoluţie care autoriza intervenţia militară. Evident că intervenţia internaţională a fost formată mai ales din trupe americane, care au restabilit rapid echilibrul în Peninsulă, au depăşit paralela de 38 de grade şi au ajuns până aproape de râul Yalu, când s-a produs intervenţia militară a Chinei şi lucrurile s-au stabilizat pe celebra Paralelă 38. Au mai urmat un război de tranşee şi apoi un armistiţiu care durează şi astăzi.

Realizator: Da, pe care noul lider de la Phenian mai zilele trecute spunea că nu îl mai recunoaşte.

Dorin Matei: Da, dar vedeţi, toată povestea asta, cheia poveştii ăsteia ne-ar putea-o da răspunsul la întrebarea "Cum poate o ţară care are un PIB egal cu cel al Letoniei sau Turkmenistanului să aducă la masa negocierilor SUA, Japonia, Rusia, Coreea de Sud?" Şi în 1950, şi acum, Coreea de Nord e un pion. Problema e cine e în spatele acestui pion şi de ce. Şi tot Stratford oferea acea analiză care arăta că e un scenariu care se repetă din 1990 încoace. De câte ori China are probleme - şi acum a avut problemă în Marea Chinei de Sud şi ştim cu cine - de câte ori a avut probleme, deodată, Coreea de Nord a început să se comporte fie cu acea ferocitate, fie ca un nebun care nu poate fi controlat şi atunci toată lumea a făcut apel la China ca să potolească Coreea de Nord.

Realizator: Am înţeles.

Dorin Matei: Scenariul se repetă şi atunci când priveşti istoric lucrurile, poţi sesiza anumite elemente comune.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult, domnule Dorin Matei, pentru intervenţia în emisiunea noastră. Revenind la invitatul din studio, domnule Dorin Chioţea, cum i-aţi simţit pe coreenii obişnuiţi, cum răspund ei la acest mesaj militarist?

Dorin Chioţea: Coreenii obişnuiţi, în mod, hai să spun aşa, oficial, răspund foarte pozitiv, peste tot unde te plimbi în Coreea de Nord şi în afară de Phenian - am fost şi la Namp'o, care este în estul ţării, un port în estul tării, şi la Kaesong, al doilea oraş ca mărime din Coreea, şi la Myohyangsan, este o zonă muntoasă, mă rog, la Panmunjon şi aşa mai departe - cei cu care poţi sta de vorbă, pentru că trebuie precizat că în Coreea de Nord, alături de Turkmenistan şi de Tibet, aceste trei regiuni din lume sunt singurele unde nu poţi umbla singur pe stradă. Trebuie să fii însoţit de un aşa-zis ghid, chipurile, pentru siguranţa ta, în realitate, pentru a ţi se superviza toate mişcările. Ca jurnalist, ai trei ghizi pe cap, deci... Iar persoanele cu care poţi intra în contact, pentru că atunci când te aşezi pe o bancă, să spunem, în parc, scăpând cumva de sub supravegherea ghidului, coreenii care stau pe banca aia se ridică şi pleacă. Dar persoanele cu care intri în contact: ghizii de la numeroasele muzee - într-o săptămână şi jumătate am vizitat cred că vreo 30 de muzee, toate dedicate Partidului Comunist, marelui conducător ş.a.m.d.... Deci, cei cu care intri în contact - profesori de la universităţi desemnaţi de către stat, de către guvern să te însoţească, îşi ştiu lecţia pe dinainte, recită aceeaşi poezie. În realitate ei sunt conştienţi că... Eu sunt conştient că totul trece prin stomac, însă frica este atât de mare, e o spălare de creier cu o frică teribilă care are un efect aproape hipnotic, ai senzaţia că oamenii ăştia sunt hipnotizaţi, că nu ştiu altceva, sunt şi foarte izolaţi în cea mai mare parte a lor, ei nu ştiu că omul a ajuns pe Lună, nu ştiu că a murit Michael Jackson... Între timp a venit fostul baschetbalist Denis Rodman acum o săptămână pe la ei şi s-a fotografiat alături de prietenul lui Kim Jong Un.

Realizator: Dar să nu credem că sunt atât de izolaţi şi veţi constata de ce, urmărind materialul primit de la Dragoş Ciocîrlan.

Dragoş Ciocîrlan: Observatorii menţionează că tărăgănarea şi vorbele deşarte din rundele de convorbiri, cum a fost aceea recent încheiată în Kazahstan, amintesc iniţiaţilor de un fenomen aproape identic: negocieri fără sfârşit între Coreea de Nord şi Statele Unite. Cine învaţă pe cine? Liderii israelieni urmăresc ce se întâmplă în Peninsula Coreeană deoarece este clar că există vrând, nevrând, o legătură între teribilul de la paralela 38 şi ayatollahii de la Teheran. Coreea de Nord şi Iranul sunt izolate, au dictatori şi nu se sinchisesc de opinia publică mondială. Cele două state sunt supuse unor blocade economice occidentale şi este clar că autorităţile de la Teheran urmăresc cu atenţie desfăşurările din Coreea de Nord, la fel cum Phenianul urmăreşte ce se întâmplă la Teheran. Analiştii estimează că în stuaţia în care într-adevăr Coreea de Nord ar vrea să se expună, vor fi trase două rachete planificate să treacă peste Japonia, ceea ce înseamnă o reacţie americană. Pentru Israel instabilitatea din regiune şi programul nuclear iranian sunt priorităţi. Executivul de la Ierusalim a luat măsuri pentru a face faţă oricărei ameninţări. Premierul Benjamin Netanyahu a declarat că ţara sa are dreptul să împiedice ca arsenalul sirian să ajungă în posesia unor grupări radicale sau teroriste, dar politica Israelului este de a nu se implica în conflictul din Siria. Ministrul israelian al apărării, Moshe Yaalon, consideră că dezvoltarea unui program nuclear militar de către regimul de la Teheran va avea consecinţe dezastruoase pentru regiune. Un Iran nuclear va deschide o cursă a înarmării nucleare în tot Orientul Mijlociu, ceea ce va face posibilă proliferarea către organizaţii teroriste. Moshe Yaalon a evocat posibilitatea unui atac militar împotriva Iranului care consideră Israelul 'micul Satan', iar America, în retorica regimului ayatollahilor, ar fi 'marele Satan' care conduce lumea occidentală. Şeful Statului-Major al armatei israeliene, generalul Beny Ganz, a declarat că armata are capacitatea de a ataca singură instalaţiile nucleare ale Iranului. Responsabilii politici şi militari superiori au discutat despre această eventualitate şi consultările continuă. 'Vom face ce trebuie când trebuie făcut' - a spus şeful Statului-Major al armatei israeliene. Secretarul american al apărării, Chuck Hagel, urmează să sosească în Israel peste câteva zile. El a evocat această vizită în Congres. Întrebat dacă Statele Unite vor susţine Israelul împotriva Iranului, Chuck Hagel a răspuns că o asemenea decizie politică va fi luată de preşedintele Barack Obama.

Realizator: Deci iată legătura rachete şi nuclearul între zona Orientului care e foarte aproape de noi şi zona îndepărtată geografic, Peninsula Coreeană.

Dorin Chioţea: Da, într-adevăr, regimurile pe undeva sunt şi prietene, seamănă între ele. Mie mi se pare însă că şi retorica asta, pe de o parte a Israelului, pe de altă parte a Statelor Unite reprezintă o justificare faţă de eventuale crize pentru că să nu uităm că americanii au spus şi despre irakieni că fac arme chimice pe care nu le-a găsit nimeni nici până acum... S-au făcut şi filme chiar de către regizori renumiţi legate de această minciună mondială de pe urma căreia, sigur, beneficiul este că s-a dărâmat un regim, al lui Saddam Hussein, care fusese susţinut la începuturi, în urmă cu mulţi ani, tot de către americani. Revenind însă la Coreea de Nord, este greu de anticipat faptul că, iată, regimul va lua sfârşit. Kim Jong Un, cel mai tânăr şef de stat din lume în momentul de faţă - la 30 de ani - este înconjurat de către un sobor de dinozauri, de fapt de câteva soboare nu doar de către unul: membrii guvernului, elita partidului, elita Comisiei Naţionale de Apărare sunt formate din oameni trecuţi de 80 de ani majoritatea, moşteniţi de la bunicul său. Aceşti oameni doresc să-şi menţină puterea, să menţină poporul în întuneric, chinezii au şi ei interesele lor. O Coree unită ar însemna vreo 70 de milioane de oameni cu forţă ieftină de muncă în nord, progres economic foarte mare, o ameninţare pentru mâna de lucru ieftină din China. Americanii trebuie să stea acolo. E un cerc vicios pentru că nord-coreenii nu tolerează prezenţa americană în peninsulă, în timp ce sud-coreenii fără americani trăiesc cu frica-n sân.

Realizator: Domnule Dorin Chioţea, dacă sunt lucruri semnificative în zonă vă vom invita din nou la "Euroatlantica"...

Dorin Chioţea: Mulţumesc de invitaţie.

Realizator: Lumea trebuie să înţeleagă şi ce se întâmplă şi mai departe de noi pentru a înţelege, poate, ce se întâmplă pe lângă noi.