Sfinţirea Marelui Mir la Patriarhia Română

Marele Mir este un lichid compus din ulei de măsline, vin alb şi aproape 40 de esenţe din plante aromate, care simbolizează darurile Sfântului Duh.

El a fost preparat prin fierbere în primele zile din Săptămâna Mare la Mănăstirea Antim din Bucureşti şi va fi sfinţit în Catedrala Patriarhală din Bucureşti în cadrul Liturghiei din Joia Mare.

Sfântul şi Marele Mir se foloseşte la ungerea pruncilor botezaţi, la sfinţirea Bisericilor şi a antimiselor, obiecte bisericeşti necesare oficierii Liturghiei.

Se numeşte Mare Mir, pentru a fi diferenţiat de alte uleiuri folosite în practica liturgică ortodoxă, cum ar fi uleiul din candelă (impropriu numirt mir) cu care sunt unşi pe frunte credincioşii la sfârşitul slujbelor.

În Ortodoxie, sfinţirea Marelui Mir este semnul autocefaliei bisericeşti. Doar o Biserică Ortodoxă care nu depinde canonic de alta poate să oficieze acest ritual de sfinţire, periodic în funcţie de consumarea mirului.

Biserica Ortodoxă Română sfinţeşte joi 1 aprilie 2010 mirul pentru a 21 –a oară de când a devenit autocefală. Pentru prima dată Biserica Ortodoxă Română a sfinţit Marele Mir în Joia Mare (25 martie) din anul 1882, cu trei ani înainte de a deveni autocefală (1885).

Sfinţirea nu se face la un interval exact de ani, ci în funcţie de necesităţi. Până în prezent, în Biserica Ortodoxă Română, Marele Mir a fost sfinţit în 1882, 1894, 1906, 1921, 1936, 1934, 1942, 1950, 1955, 1958, 1965, 1968, 1973, 1978, 1983, 1988, 1993, 1996, 2002 şi 2007.

După sfinţirea Marelui Mir de anul acesta, fiecare eparhie din cuprinsul Patriarhiei Române va primi o cantitate de cinci litri de Sfânt şi Mare Mir într-o amforă de inox, confecţionată special în Grecia.

O parte din această cantitate se va păstra la fiecare Catedrală eparhială pentru sfinţirea Antimiselor, târnosirea şi resfinţirea bisericilor, iar altă parte va fi distribuită parohiilor din eparhie pentru săvârşirea Tainei Mirungerii.