Sfântul Nectarie de Eghina

Cred că puţini sfinţi ortodocşi contemporani sunt atât de cunoscuţi şi iubiţi precum Nectarie de Eghina. Grec de neam, Mitropolit al unei eparhii din Libia, director de seminar şi stareţ de mănăstire, Sfântul Nectarie este pentru credincioşi, în primul rând, un mare făcător de minuni.

Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut într-o mănăstire de maici întemeiată de el însuşi în insula grecească Eghina. Mutat la Domnul în anul 1920, trupul avea să îi rămână întreg, iar la mormântul său va săvârşi sute de miracole. Moaştele i se păstrează la Aeghina , dar părticele au ajuns şi în alte părţi din lume.

Poate că cele mai uimitoare minuni vor rămâne vindecările de cancer, dintre care unele s-au consemnat şi în România, la mânăstirea Radu Vodă din Bucureşti care îi adăposteşte o părticică din moaşte.

Dar ceea ce cred că e de reţinut nu este puterea de a face minuni, ci iubirea prin care el a ajuns să le săvârşească.

La seminarul unde cuviosul Nectarie era director, un lucrător neglijent nu a mai venit la serviciu. Ca să nu-l dea afară sfântul a ajuns ca pe furiş, să facă treaba în locul acestuia. Câteva zile a curăţat podele şi a spălat veceuri, astfel încât atunci când omul de serviciu a revenit în sfârşit la lucru nimeni nu şi-a dat seama ca el lipsise.

O astfel de viaţă jertfelnică a determinat biserică să îl canonizeze în 1961 pe Nectarie de Aeghina fixând ca data a sa de pomenire ziua de 9 noiembrie.