Sfântul Ioan Botezătorul

Ioan este poate cel mai purtat nume în lumea creştină.

În România, peste 2 milioane de persoane poartă acest nume în variantele lui. Alături de Maria, este cel mai popular nume.

De ce oare? Pentru că sună frumos în atâtea limbi: John, Ivan, Jean, Giovanni?

Poate. Dar mai degrabă, cred că părinţii au pus şi pun acest nume copiilor lor pentru că admiră ceva la un personaj celebru pe care l-a chemat Ioan. Este vorba de Sfântul Ioan Botezătorul.

A venit pe lume în urma rugăciunilor părinţilor săi: preotul Zaharia şi Elisabeta. A primit de la Dumnezeu o misiune mare: aceea de a pregăti lumea pentru primirea mesajului lui Mesia. De aceea i se spune Înaintemergător.

A deschis drumul lui Hristos prin cuvintele şi exemplul său. Ioan era un ascet. Trăia în pustiu se hrănea cu ce-i oferea natura şi le spunea oamenilor că viaţa le e dată pentru a câştiga veşnicia.

Tot el le arăta şi calea: pocăinţa lăuntrică şi semnul văzut al Botezului. Ioan boteza în apa Iordanului pe cei cărora le părea rău de păcatele săvârşite. Tot el l-a Botezat şi pe Iisus, prezentându-l mulţimii ca pe Mesia.

Admirăm la Sfântul Ioan, ceea ce simţim că avem prea puţin astăzi: smerenie, curaj, spirit de sacrificiu.

Sfântul Ioan Botezătorul a fost atât de smerit încât atunci când Mântuitorul Hristos şi-a început misiunea, a avut puterea să se retragă spunând: „El trebuie să crească , eu să mă micşorez.” (Ioan 3, 30)

Şi asta o spunea un om cu un prestigiu de învăţător spiritual printre ai săi. Unii îl confundau chiar cu Mesia.

De curaj a dat dovadă Ioan când a condamnat păcatul în care se complăcea puternicul zilei, Irod, regele Iudeii. Curajul l-a costat chiar viaţa, dar a rămas credincios până la capăt misiunii primite de la Dumnezeu: aceea de a pregăti calea lui Iisus Hristos în lume.

A pregătit-o chemându-i pe oameni să se pocăiască, adică să se vadă aşa cum sunt, păcătoşi, şi să lupte apoi cu păcatele lor.